Cătălin Ioan Berenghi este fost luptător în Legiunea Străină și conducea grupul școlii de ghizi care a salvat supraviețuitorii grupului de șapte alpiniști (Erik Gulacsi și Dor Geta Popescu, tații lor, sora lui Erik și două femei), surprins de avalanșă.
Cătălin Ioan Berenghi este specialist genist (minaj, deminaj, manevrare explozibil), distrugător de lunetiști, alpinist si schior, ghid montan, instructor prim ajutor, instructor scoală de ghizi montani și instructor cursuri supravietuire.
Ce s-a întâmplat pe munte
Pe 22 aprilie 2017 am plecat cu scoala de ghizi pe care o conduc pe traseul: Cabana Gentiana- Saua Bucurei - Saua Berbecilor - Varful Peleaga. In drum spre Varful Peleaga, ne-am intalnit cu un grup de sapte persoane care mergeau in aceeasi directie ca si noi, adica Varful Peleaga. Ne-am salutat, asa cum se face pe munte, am discutat cu ei si le-am zis ca noi vom merge spre varf pe TRASEUL DE CREASTA si ca ar fi recomandat si pentru ei sa mearga pe acelasi traseu, am insistat si a doua oara spunandu-le ca este risc de avalansa pe traseul de vara”, scrie Cătălin Ioan Berenghi.
Am pornit catre varf, dar la scurt timp am fost depasiti de cele sapte persoane, doi barbati, doua femei si trei copii, care au pornit pe TRASEUL DE VARA, ADICA PE CURBA DE NIVEL. Am ramas surprins ca nu au venit pe traseul de creasta, asa cum este indicat in turele de iarna si au continuat pe traseul cu risc de avalansa. Am continuat ascensiunea catre Varful Peleaga urmand linia crestei, iar la un moment dat, cand mai aveam cam 100 de metri pana in Seaua Pelegii, opriti fiind pentru a echipa o noua traversare, am auzit din vale tipete de ajutor venite de la o femeie. Cineva striga «AJUTOR AVALANSA», era un tipat disperat.
Am adapostit grupul care se afla intr-o zona in care vantul batea foarte tare 70- 80 km/h, iar temperatura resimtita era de -15° -20°C. Am decis sa trimit o echipa formata din trei persoane, echipati cu corzi, trei truse de prim-ajutor si statii de emisie receptie. Am asteptat ca acestia sa ajunga la locul accidentului pentru a-mi comunica starea celor surprinsi de avalansa.
Intr-un final, apelul lor a venit, dar suna astfel: «Am ajuns, cinci sunt in picioare, loviti, raniti dar se deplaseaza si doua persoane decedate, un baiat si o fetita» . Am rugat inainte sa faca constatari si supozitii sa le verifice acestora semnele vitale (puls si respiratie). Dupa verificarea celor din echipa raspunsul a fost acelasi: «NU AU PULS SI NU RESPIRA» , fapt confirmat initial si de parintii celor doi copii, care verificasera si ei starea acestora. Au urmat cinci minute de liniste, timp in care am facut toate scenariile. Am decis sa abandonam ascensiunea catre varf intorcandu-ne in Saua Berbecilor, pentru o noua regrupare cu cei cinci supravietuitori. Am rugat pe cei din echipa de salvare sa-i imbrace bine pe accidentati si sa incerce sa-i urce sus in creasta si sa ne urmeze.
Dupa o lupta de convingere, parintii au fost convinsi sa lase trupurile copiilor decedati acolo, pentru ca vom veni ulterior sa-i recuperam. Era decizia cea mai inteleapta care putea fi luata in acel moment de criza deoarece, temperatura era -15° ,-20°C, cei cinci erau in stare de soc dupa avalansa, dupa decesul celor doi copii si dupa loviturile suferite in timpul avalansei. In Caldarea Berbecilor, unde se aflau accidentatii, nu exista semnal GSM, deci sansele de supravietuire erau minime.
Dupa 40-50 minute au ajuns la locul de regrupare unde au primit de la cei din grupul meu ceai cald si mancare. Personal am pregatit grupul pentru relatia cu cei acidentati care au primit ordinul de a-i ignora aproape total pe supravietuitori pentru a nu-i traumatiza si mai mult pe acestia cu intrebari penibile si stupide care ar fi putut declansa o adevarata criza celor accidentati. Am evaluat inca o data starea lor, remarcand faptul ca un barbat avea o taietura foarte urata pe fata, care nu mai sangera si faptul ca avea piciorul drept, stramb si deformat in zona genunchiului. Am banuit ca avea o fractura destul de urata, dar barbatul, care avea cam 1.80- 1.90 m si cam 100 kg, se deplasa singur pe picioarele lui ajutat de niste bete de schi. Am continuat foarte incet deplasarea, in ritmul lui spre cabana Gentiana.
Acestia au intrebat accidentatii daca este nevoie de targa, dar barbatul ranit le-a zis acestora ca poate ajunge la cabana pe picioarele lui, lucru care s-a si intamplat. La Cabana Gentiana, se afla o intreaga armata de jandarmi si salvamontisti care au ajuns foarte prompt si bine echipati in zona. Au urmat o serie de declaratii date de noi celor de la Politia criminalistica. Dupa declaratii extrem de amanuntite la ora 2.00 dimineata ziua noastra a luat sfarsit.
Grupul nostru nu a fost evacuat de Salvamont si Jandarmerie; Grupul nostru nu a provocat avalansa, asa cum au sustinut unele autoritati, purtatorii de cuvant si surse mincinoase care fac stiri din auzite; In grupul nostru nu au existat minori; Din grupul nostru nu a plecat nimeni pe un alt traseu; Toti participantii si elevii scolii se intorc acasa teferi si nevatatamati, asa cum o facem de 20 de ani”. a scris ghidul.
