O tânără studentă a fost agresată sexual de un taximetrist din Bucureşti, la sfârşitul lunii februarie. Ea a luat un taxi din faţa magazinului Unirea pentru a ajunge acasă în Grozăveşti. Nu a mai ajuns acolo pentru că taximetristul a schimbat brusc traseul. A dus-o pe un câmp de pe lângă Lacul Morii. Atunci, taximetristul a blocat uşile maşinii încercând să profite de naivitatea fetei. Nu a mai apucat pentru că tânăra a sunat 112. Extrem de nervos pentru că i-a fost dejucat planul, taximetristul a abandonat-o pe tânără pe un câmp, plecând în trombă cu geanta şi telefonul fetei.
Organizaţiile din reţeaua Rupem Tăcerea despre Violenţa Sexuală au făcut atunci un apel public pentru a urgenta prinderea taximetristului. La scurt timp după mediatizarea cazului, agresorul a fost identificat și reţinut de poliție.
Procurorii au decis să-l trimită în judecată pentru tâlhărie şi lipsire de libertate. Pe 15 iunie judecătorii l-au condamnat pe taximetrist la o pedeapsă cumulată de cinci ani de închisoare pentru cele două infracțiuni, plus daune morale, instituind şi confiscarea mașinii. Sentința nu este definitivă.
Mărturia studentei
"De când m-am mutat în București, foloseam în mare parte Speed taxi, am mers aproape până la capătul coloanei de taxiuri când am zărit emblema. M-am apropiat de mașină ca să mă asigur că e Speed și nu altă firmă care are logo asemănător. Am urcat în taxi sperând că voi ajunge repede, eram obosită și somnoroasă. Am urcat în spate, așa fac mereu… am comunicat adresa și am început să-mi planific activitățile și programul pentru duminică. Nu am vorbit cu taximetristul, a fost o călătorie lejeră, la început.
Când am ajuns aproape de pasajul Basarab, am scos 100 de lei și am întrebat cât îi datorez, Taximetristul a spus că nu are mărunt și am râs spunând că nu pot plăti cu cardul. Spunea că trebuie să schimbăm banii sau sa găsim un bancomat, iar în loc să oprească la non-stop, a apăsat pe accelerație (…) A coborât și a deschis portiera din spate, bloca ieșirea cu corpul lui și spune sa-i fac sex oral. Eu nu mă mai puteam mișca. A venit lângă mine, pe bancheta din spate.
El vorbea, eu nu auzeam și nu vedeam nimic, simțeam doar frica de moarte… mă durea în piept, simțeam un gol, nu puteam respira normal. Știu doar că sentimentul a venit brusc, când mă amenința. Dacă drumul mi s-a părut foarte scurt, când stătea lângă mine mi s-a părut o eternitate. Încercam să-mi spun în gând că totul va fi bine, dar nu mă puteam gândi decât la suferința părinților mei dacă m-ar pierde și la faptul că am doar 23 de ani, o viața înainte. Mi-am dat seama că nu pot să fac nimic, el avea toate avantajele. Am început să-i spun calm să mă lase să ies afară, să respir puțin aer că îmi este rău, iar după o sa-i fac tot ce vrea și cum vrea. Mă gândeam că afară am mai multe șanse să-i produc un prejudiciu suficient de puternic ca să am timp să fug, nu conta unde, doar să mă aflu cât mai departe. După ce am insistat și l-am rugat de mai multe ori, a ieșit din mașină și m-a lăsat și pe mine să ies. În momentul următor, am auzit motorul și am văzut că pleca… a plecat cu viteză și a dispărut din peisaj… cu telefonul, geanta, actele… am rămas în mijlocul pustietății singură, fără mijloace de comunicare, fără să pot striga după ajutor, dar totuși, eram vie…"
