În România, aproximativ 600.000 de femei au fost la un moment dat în viață victimele unei agresiuni sexuale, după cum reiese dintr-un studiu al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene.
Cu toate acestea, subiectul rămâne unul tabu, dincolo de statistici și știri senzaționale. Victimele simt rușine pentru cele întâmplate sau se consideră vinovate, într-o cultură care tolerează astfel de fapte și lasă de multe ori agresorii sexuali nepedepsiți. Chiar dacă numărul victimelor violenței sexuale este șocant, totuși, statisticile nu acoperă întreaga dramă a violenței sexuale.
Aceste date nu pot cuprinde rănile fizice, emoționale și psihologice pe care o victimă le poartă cu ea pe viață, nu reflectă teama paralizantă din timpul și după atac, nici neputința victimelor față în față cu autorități care, de multe ori, le pun sub semnul întrebării mărturiile și le plimbă într-un circuit instituțional fără sfârșit.
Guvernul României a semnat anul trecut Convenîia Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. Textul de ratificare se află în acest moment la Camera Deputaților.
Datele oficiale prezintă agresiunile sexuale raportate, situându-se departe de numărul real reflectat în studiile și anchetele sociologice. Agresiunea sexuală în țara noastră, la fel ca în alte părți, continuă să fie infracțiunea cel mai puțin raportată și sancționată, din cauza prejudecăților care o înconjoară.
Reprezentanții ONG-urilor din Rețeaua ”Rupem Tăcerea despre Violența Sexuală” au lansat, în cadrul unui seminar public care a avut loc marți, la București, un apel la acțiune către factorii de decizie. Documentul cuprinde acțiunile recomandate către mediul politic și guvernamental prin care se pot realiza politici de combatere a fenomenului violenței sexualei și asigura o mai bună protecție a victimelor. (M.C)
