Aşa cum a fost stabilit de către organizatori (Primăria sector 6), la ora 10 dimineaţa s-a dat startul. Într-un cort improvizat, pe o masă lungă, abureau ademenitor 6 tăvi adânci pline ochi cu fasole şi cârnaţi. Bine, cârnaţii erau trecuţi numai, aşa, în meniu, că rar fiecare porţie de fasole pusă într-o caserolă de plastic avea în ea şi cârnatul aferent. Într-o altă tavă, ca garnitură, era varză murată şi gogonele tăiate în patru. De fapt, o porţie cam asta conţinea: două polonice de fasole cu (fără) cârnat, un pumn de varză acră, două sferturi de gogonele şi un sfert de franzelă. În spatele tăvilor, două marmide uriaşe conţineau, probabil, cele 2.000 de porţii promise.
Nu era nici gălăgie, nici aglomeraţie. Oamenii se aşezau cuminţi la o coadă întinsă pe 15-20 m şi aşteptau să le vină rândul. Pe tot parcursul servirii „micului dejun”, rar erau mai mult de 50 de persoane aşezate la coadă. Când se aşezau la rând, li se punea o cocardă tricoloră în piept şi li se da un steguleţ tricolor de hârtie. Evident că primii care s-au aşezat au fost cei care vând la căbănuţele din lemn înşirate pe trotuar sau cei care vindeau legume în piaţă. Dar asta nu contează, sărbătoarea naţională e pentru toţi şi fasolea la fel!
Doi jandarmi supravegheau relaxaţi şirul de oameni, fiindcă nu exista pericolul incidentelor. Asta poate şi pentru faptul că lipsea ţuica şi vinul, care ar fi putut tulbura minţi şi ar fi sădit sămânţa de scandal. În principiu, fiecare doritor de fasole avea dreptul să ia 2 porţii. Puţini au fost cei care n-au vrut să profite de acest „drept” şi să vină spre mese cu numai o caserolă! Însă 90% dintre cei care treceau prin faţa tăvilor îşi îndesau porţiile în sacoşe pregătite special pentru asta. Unele „gospodine” mai prevăzătoare veniseră cu borcane cu gura largă în care îndesau cu sârg aşteptata fasolică.
Partea feminină a unui cuplu, care serbaseră de mult nunta de argint, îşi atenţiona cu seriozitate soţul: „Mănâncă acuma, că acasă nu mai mănânci!”. „Lasă, că le mâncăm acasă!”, răspunde soţul şi, febril, ascunde repede cele 4 caserole în sacoşă. Aşa că mesele n-au apucat să fie niciodată ocupate. Aproape toţi luau, deschideau sacoşele, îndesau şi plecau. „Cum e fasolea?” „Aaa, fasolea e minunată, e foarte bună. La mulţi ani, România! Păcat că n-au dat şi un pahar de ţuică! Ar fi mers a-ntâia! Noroc că am venit eu cu o sticlă de apă minerală la pachet!”, spune vesel un bărbat de 60 de ani, cu nasul şi obrajii roşii, semn că, în nădejdea organizatorilor, se asigurase el de-o „citirică” la prima oră a dimineţii.
„De ce serbăm Ziua Naţională pe 1 Decembrie? Ce s-a întâmplat pe 1 Decembrie 1918?” Doi bătrânei spre 70 de ani încurcă răspunsul în fasole, mestecă îndelung întrebarea şi se dau bătuţi: „Nu ştiu, domne, chiar nu mai ştiu!” Celălalt ajută: „A fost, parcă, Unirea!” Primul se repliază şi îngână printre boabele mari de fasole din gură: „A, s-au unit oltenii cu regăţenii!” Dar e sărbătoare şi e păcat să-i strici omului cheful, contrazicându-l! Ce mai contează ce s-a întâmplat! Fasolea şi starea de spirit să fie bună! „Bucătăresele” de la cort anunţă că tăvile vor fi strânse abia după împărţirea ultimei porţii. Să tot mănânci! La mulţi ani, România!
{gallery}fasole_si_carnati{/gallery}
