Dacă vii pentru prima dată la Festival, când urci treptele spre Turnul cu Ceas, nu prea poți bănui de-a binelea cam ce se întâmplă dincolo de zidurile roase de vreme. Se-aud zumzet și muzică intersectate, dar adevăratul spectacol începe dincolo de zidurile de intrare. O viermuială de tineri, pe care îi vezi agitându-se de colo-colo, încă nu-ți pot da o imagine exactă. Sunt vopsiți pe față, sunt îmbrăcați sumar, modern sau ca acum câteva secole, au flauturi în mâini, chitări, rucsacuri sau pahare cu bere, râd, vorbesc și gesticulează după tonuri și tonalități numai de ei știute.
Ai crede că totul este la întâmplare, că nimeni nu face nimic cu rost (vorbim se vizitatori, nu de spectacolele în sine de mult gândite, proiectate și regizate după timpi și planuri prestabilite), că timpul și locul sunt dincolo de o scară a evoluției istorice. Cu toate astea, atmosfera de Ev Mediu nu este întâmplătoare, căci an de an, la Sighișoara, se organizează și se desfășoară, pe durata a patru zile (cu ani în urmă erau numai trei zile), Festivalul de Artă Medievală.
Și din toate colțurile țării oamenii vin să petreacă la fel ca-n vremurile cavalerilor în armuri, a balurilor de curți împărătești și-a domnițelor îmbrăcate în rochii vaporoase cu trene foșnitoare. Și toți râd, cântă și dansează protejați de zidurile înalte ale Cetății, vremelnic departe de preocupările încrâncenate ale celor ce trudesc la locul de muncă în anul de grație 2015. Fiindcă, de dimineața și până dincolo de miezul nopții, aici petrecerea este în toi.
Ajuns la cea de-a 23-a ediție, în acest an, Festivalul a început pe 23 iulie și se termină pe 26 iulie. Tema sărbătorii este „Menestreli și trubaduri – 5 secole de muzică și teatru medieval”. Această ediție, a XXIII-a, este organizată în memoria lui Sergiu Nicolaescu, fiind proiectate filme precum: “Mihai Viteazu”, “Mircea”, “Nemuritorii”. Pe parcursul acestui festival s-a lansat proiectul „Sighișoara Medievală – Primul festival medieval din România înscris în cursa recordurilor mondiale”: cea mai mare spadă ornamentală, cel mai mare covrig rotund, cel mai mare drapel suspendat și cea mai mare mască populară românească.
Așadar, cât e ziua de lungă, totul este o necontenită petrecere. Tineri vopsiți pe față dănțuiesc cu pahare de bere în mână, râd de giumbușlucurile jonglerilor și comedianților, învață să creeze costume medievale, iau cursuri de dans medieval ori ascultă concerte de muzică clasică. Și chiar dacă n-ar fi medieval până la capăt, aerul este de înnoită sărbătoare!
În centrul pieței, vis-a-vis de Casa Venețiană, în fosta casă a lui Vlad Dracul, de două decenii și-a băgat necuratul coada vânzând (la negru!) bătrânul spirit al voievodului pe noul spirit comercial, tranzacția făcându-se, bine-nțeles, tot pe „ochiul dracului”. Ospătari îmbrăcați în straie cernite vin să-ți ia puținii tăi bani albi, pentru fericitele lor zile negre, prețurile de aici făcându-te să-i trimiți fără judecată direct la originile Tălpii Iadului. Căci vestita casă a fost împodobită cu blazon și firmă de restaurant la dispoziția clientului.
Dacă ai scăpat însă de tentația Dracului, poți benchetui liniștit până în ziua cea de pe urmă. Cu toate astea constați că, după patru zile de carnaval, rămâi la fel de proaspăt și neobosit ca-n prima zi a sosirii tale aici. Însă, cu sau fără voie, începe să se tragă cortina peste ultima seară de bal. Și atunci, în arșița nopții, de sus, nebăgat de nimeni în seamă, clopotul cesului uriaș al Turnului va bate o dată, anunțându-i pe cei neadormiți că, prin Sighișoara, a mai trecut o vreme.
