Neîndoielnic, de-a lungul celor trei sferturi de veac trăite, academicianul Răzvan Theodorescu a asistat la multe transformări și convulsii sociale și politice prin care, de tot atâta vreme, a trecut România. Cu siguranță însă că ultimul sfert de secol a fost cel mai încărcat, cel mai responsabil, cel mai benefic în ceea ce privește ascensiunea sa socială, dar și cel mai fascinant prin doza sa de imprevizibil. În materialul publicat ieri pe www.mariustuca.ro , domnia sa a încercat să facă ”o scurtă radiografie a unei societăți care încă n-a ajuns la limanul marilor țări europene”.Astăzi, vom prezenta continuarea răspunsului dat întrebării ”unde ne situăm acum ca nație și încotro ne îndreptăm?”, la care adăugăm și răspunsul la întrebarea: ”cu ce vă veți înfățișa la Judecata de Apoi a culturii?”
”Am constatat, în 2014, că nu mai era nici un om politic la orizont. Am vrut să-l sprijin, și am fost poate vocea cea mai sonoră care l-a sprijinit pe Sorin Oprescu. Rezultatul îl vedeți! N-am a judeca, eu judec omul, care mie mi s-a părut valabil întotdeauna.Ce-a făcut, ca și în cazul lui Năstase, nu este treaba mea să analizez un punct de vedere al justiției. Eu am analizat oamenii. Oprescu, într-un fel, era singurul personaj proieminent și cu multe voturi, care dispare din peisajul politic. În momentul de față, România n-are nici un fel de om politic. Are un președinte simulacru, cumsecade, dar cum eu am obiceiul să spun, este primarul care a primit o delegație de 5 ani la București. Deie Domnul să-și poată termina mandatul, deși, cu prostiile pe care le face sau cu mediocritatea care-l înconjoară, încep să am unele dubii.
Partidul de guvernământ, un partid de stânga, nu are lider. Sunt simpatici în felul lor și Ponta și Dragnea, dar mie nu-mi spun nimic și, evident, nu sunt niște oameni politici. Pe partea cealaltă, nu există nici un om politic la Partidul Liberal. Există, iarăși, o doamnă drăguță și niște personaje care se învârt în jurul postului de conducere și atâta tot. Drama României, în momentul de față, este absența unor lideri. Nu a unei clase politice, ci absența unor lideri politici. Stau și mă întreb, ce se va întâmpla foarte curând, și nu atât în 2016 când vom alege! În mod sigur că nu se poate alege un parlament mai prost ca acesta de acum, e imposibil!Adică parlamentul actual (vă spun cu experiența unui om care a transmis primele ședințe parlamentare, după alegerile din 90, când eram la televiziune) este o catastrofă.
Obișnuiesc să spun că, parlamentul actual este mai prost ca Marea Adunare Națională din vremea lui Ceaușescu. Lipsa acesta de oameni politici duce România într-o criză de care nu aveam nevoie.Noi suntem la marginea Uniunii Europene, suntem niște marginali în UE, suntem niște clienți ai Bruxellesului și atâta tot. Criza UE este foarte mare și, într-o carte a mea recentă ”Cele două Europe”, am și spus că nu cred în Uniunea Europeană și nu cred în viitorul Uniunii Europene”.
Cândva, C. Noica spunea ”La Judecata de Apoi trebuie să spui ce ai făcut, dar nu arătând câte cărți ai scris, ci ce-ai scris în ele!”. Extrapolând, l-am întrebat pe dl. academician cu ce realizări din vremea mandatului de ministru merge domnia sa la Judecata de Apoi a culturii?
”Dacă mă duc cu propriile realizări, sunt câteva teze ale mele pe care nu le discutăm acum. Din realizările mele publice, pot să spun cu mândrie că am democratizat radio-televiziunea, atunci când ea era singura din 90-92. Că puțin din democratizarea românilor, atât cât există (pentru că românii nu sunt congruenți cu democrația, sunt congruenți cu autoritarismul, cu cezarismul, cu o mică dictatură în mănușă de catifea), mi se datorează puțin, puțin și mie.
La cultură, majoritatea legilor care există acum în domeniul patrimoniului, și nu numai, au fost realizate în vremea mandatului meu și, în afară de Caramitru, am fost singurul ministru care a beneficiat de cei patru ani de mandat. Și acest lucru s-a văzut, sper! Deci, la Judecata de Apoi mă prezint și cu realizările mele științifice, culturale și cu cele din domeniul administrativ. Momentul Răzvan Theodorescu de la Ministerul Culturii sau de la radio-televiziune rămâne!”
