Marţi, 16 martie 2004. Este ultima zi din viaţa Lilianei Popescu, o femeie în vârstă de 48 de ani ce locuia în Râmnicu Vâlcea. Liliana lucrase ca vânzătoare la o librărie și ieșise la pensie din 2003. Se îngrijea de casă și de fiica ei care împlinise 14 ani. Fata fusese înfiată de familia Popescu, iar pentru mamă, era cea mai importantă de pe lume. Liliana se certa adesea cu soţul ei, pentru că el cheltuia banii pe care ea ar fi vrut să-i investească în educaţia fetei, în construcţia unei case la Dăești Potrivit declaraţiilor de la acea vreme ale anchetatorilor, acesta nu ar fi fost singurul motiv de neînţelegere dintre cei doi. Din mărturiile adunate de ei, reiese că femeia acuza frecvent comportamentul agresiv al soţului, care era implicat, de ceva vreme, într-o relaţie extraconjugală cu o asistentă medicală de la spitalul din Brezoi. Tot în Brezoi mergea la serviciu și soţul Lilianei Popescu. Gheorghe Popescu avea pe atunci 49 ani și era procuror criminalist la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi. Cadavrul găsit după foșnetul frunzelor
Miercuri, 17 martie 2004. Procurorul Gheorghe Popescu anunţă la IJP Vâlcea că soţia sa lipsește de acasă din seara zilei precedente. Tot el a fost acela care a găsit și cadavrul femeii, aruncat lângă lacul Ostroveni, aflat la marginea orașului Râmnicu Vâlcea. Procurorul le-a declarat poliţiștilor că a descoperit cadavrul, după foșnetul crengilor pe care l-a auzit seara, în timp ce vorbea cu soţia sa la telefon, și că a recunoscut acest foșnet, pentru că ei mergeau frecvent în acea zonă, ca să culeagă urzici și păducel.
Deși accesul în zonă e anevoios iar locul e aproape pustiu, procurorul a susţinut că soţia lui obișnuia să se plimbe pe acolo, singură, dar și că, în ziua dispariţiei, ea îl anunţase că intenţionează să mearga la cules de păducel.
Chiar din primele momente, Gheorghe Popescu a avansat ipoteza că soţia lui s-ar fi sinucis, invocând în acest sens o tentativă petrecută cu câteva luni în urmă, când femeia a înghiţit o supradoză de diazepam.
Legiștii au risipit însă orice urmă de îndoială cu privire la cauza morţii: victima fusese ucisă, prin sugrumare. Expertiza medico-legală a stabilit că moartea victimei “a fost violentă și s-a produs din cauza unui stop cardio-respirator consecutiv, cu asfixie mecanică prin obstrucţionarea căilor respiratorii; corpul victimei prezenta escoriaţii și echimoze la nivelul mâinilor și genunchilor”.
Abilitatea de a nu lăsa urme
Atunci când a fost găsit de anchetatori, cadavrul victimei se afla cu faţa în jos, pe malul lacului, în apă. Ȋn mod ciudat, în mâlul din apropiere nu existau niciun fel de urme de tălpi, care să probeze faptul că victima ar fi ajuns acolo de bună voie sau că ea ar fi fost transportată de altcineva. Agresorul femeii a avut abilitatea și cunoștinţele necesare pentru a nu lăsa prea multe urme, o ipoteză a anchetatorilor fiind aceea că victima ar fi fost împinsă înspre apă cu ajutorul unei crengi.
Asupra victimei au fost găsite bijuteriile, banii și telefonul ei, ceea ce excludea jaful ca mobil al crimei. Variantele pe care au mers anchetatorii la început au fost răzbunarea, fie din cauza unor relaţii extraconjugale sau a activităţii procurorului Popescu, despre care se spunea că dispune măsuri severe în dosarele instrumentate de el, fie conflictul spontan, agresorul neavând niciun fel de legătură cu victima.
Ȋnsă toate indiciile care au apărut ulterior, rând pe rând, au dus înspre soţul victimei. Procurorul criminalist Gheorghe Popescu.
A fost pus sub acuzare și suspendat
La 19 martie 2004, Ministerul Public anunţa, printr-un comunicat de presă, că un procuror ce activează în cadrul Secţiei de Urmărire Penală și Criminalistică din PȊCCJ și un medic legist de la INML au plecat la Vâlcea, pentru a investiga moartea soţiei procurorului din Brezoi. Ȋn aceeași zi, anchetatorii au ajuns și la priveghiul victimei, pentru a efectua o nouă examinare medico-legală. Au descoperit astfel că victima prezenta o leziune la nivelul capului, prin înfundare, produsă, cel mai probabil, ca urmare a unei lovituri din cădere.
Tot în acea perioadă, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea declara că “s-a creat un cerc de suspecţi, printre care se află inclusiv soţul victimei, cel care a descoperit-o pe malul lacului”.
Ȋn iulie 2004, cazul a fost preluat de procurorul criminalist Vasile Vintilescu, de la Parchetul General. Gheorghe Popescu a fost declarat, oficial, suspectul principal. El a trecut un test poligraf, dar l-a picat pe cel de-al doilea.
La 30 mai 2005, procurorul criminalist Gheorghe Popescu a fost pus oficial sub acuzare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, iar prin hotărârea CSM din 6 iulie 2005 s-a dispus suspendarea lui din funcţia de procuror.
“Femeia a fost chemată de soţul ei, prin telefon, la marginea lacului. Acolo, a fost bătută și sugrumată din spate”, explica mecanismul producerii crimei Vasile Vintilescu, procurorul de caz de la Parchetul General, adăugând: “Avem probe certe că asasinul este procurorul Popescu și este o chestiune de timp ca acesta să fie arestat pentru omor calificat cu premeditare”.
Cum omori un dosar de crimă
Procurorul acuzat că și-a ucis soţia n-a mai fost arestat niciodată. Din motive necunoscute, dosarul a fost pasat imediat de Parchetul General către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești care, prin ordonanţa nr. 330/P/21 decembrie 2005, a dispus “scoaterea de sub urmărire penală a procurorului Popescu Gheorghe, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat”.
Procurorul criminalist și-a reluat serviciul, încasând, conform declaraţiilor sale de avere, un salariu lunar de circa 6.000 lei. Ȋn mai 2007, el a fost desemnat, conform documentelor CSM, în calitate de coordonator pentru “realizarea activităţii de formare profesională continuă a personalului auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi”. Şi viaţa a mers înainte...
La începutul acestui an, Gheorghe Popescu a solicitat eliberarea sa din funcţia de procuror prin pensionare, cerere pe care plenul CSM a aprobat-o prin Hotărârea nr. 303/2015. Popescu nu avea 25 de ani vechime, ca procuror, însă art.83, alin (3) din Legea 303/2004 prevede că “de pensia de serviciu (în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și judecătorii și procurorii cu o vechime în magistratură între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută, pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală în magistratură”. Atunci când a solicitat pensionarea, procurorul Gheorghe Popescu avea vârsta de 60 de ani și 2 luni și o vechime în funcţia de procuror de 20 de ani și 3 luni.
Dosarul în care, măcar teoretic, era cercetată uciderea Lilianei Popescu a zăcut, jumătate de deceniu, în evidenţa cauzelor cu autori necunoscuţi a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Apoi, a fost preluat din nou de Parchetul General, într-o iluzorie tentativă de resuscitare a cazului. Astăzi, ancheta este la fel de moartă ca și victima.
Consiliul Superior al Magistraturii a propus președintelui României, în vederea emiterii decretului de eliberare din funcţie, pensionarea procurorului Gheorghe Popescu, începând cu data de 19 aprilie 2015.
Hotararea nr. 303 din 07 aprilie 2015
Hotararea nr 259 din 6 iulie 2005
Decizie CSM 2005 -(1)
Decizie CSM 2005 -(2)
