Islaz (Romanaţi): 9/21 iunie 1848 - "Proclamaţia de la Islaz". La adunarea populară, Ion Heliade Rădulescu, Ştefan Golescu, Christian Tell, Nicolae Pleşoianu şi preotul Radu Şapcă prezintă mulţimii proclamaţia revoluţionară redactată de Ion Heliade Rădulescu din însărcinarea "Comitetului revoluţionar". "Proclamaţia de la Islaz" cuprinde programul Revoluţiei din Ţara Românească, având între prevederi eliberarea şi împroprietărirea ţăranilor, cucerirea independenţei ţării, egalitatea tuturor cetăţenilor, indiferent de naţionalitate şi de religie, în baza principiilor elaborate stabilindu-se convocarea unei Adunări Constituante spre a pune bazele unei Constituţii. În acelaşi timp, a fost format un guvern provizoriu, compus din personalităţile amintite, care, la 14/26 iunie, se va contopi cu guvernul structurat la Bucureşti.
Două zile mai târziu, Bucureştiul este în fierbere. Izbucneşte Revoluţia, iar domnitorul Gheorghe Bibescu semnează Constituţia şi recunoaşte noul guvern, apoi abdică şi pleacă la Braşov.
În acest context, guvernul provizoriu ales la Islaz îşi face intrarea în Craiova, la 13/25 iunie 1848, apoi, o zi mai târziu, are loc unirea cu guvernul constituit la Bucureşti, fiind format astfel Guvernul provizoriu al Ţării Româneşti. Acesta, la 14/26 iunie, a emis primele decrete, între care înfiinţarea drapelului naţional format din albastru (la lance), galben şi roşu, ce avea inscripţionată deviza Dreptate-Frăţie, desfiinţarea rangurilor civile, înfiinţarea gvardiei naţionale, respectiv desfiinţarea pedepsei cu moartea şi a bătăii. La 15/27 iunie, pe Câmpia Filaretului se adună, cu sufletele înflăcărate, în jur de 30.000 de oameni. "Un furnicar de lume roia din toate părţile Bucureştilor, îndreptându-se către Câmpia Filaretului în ziua de 15 iunie 1848. Acolo urma să se sfinţească stindardele care proclamau «egalitatea, sdrobirea fiarelor isbăvirea de sclavie şi de tiranie», cum a cuvântat un vorbitor. Totodată, poporenii veneau să jure că vor păzi şi vor apară noua Constituţie de atunci «a dreptăţii şi frăţiei» (...) «Mai mult de 30.000 de cetăţeni erau acolo: preoţi, meseriaşi, burghezi, calmi în mijlocul furiei lor, dar decişi să moară decât să renunţe la drepturile lor», semnalează o ştire contemporană. Mirajul Revoluţiei dădea nădejdi de mai bine şi lucrătorimii, al cărei sbucium era tot atât de chinuitor ca şi al clăcaşilor sau al şerbilor vlăguiţi de pe moşiile boierilor, care deveniseră şi ei negustori. O mărturie contemporană ne informează că în ziua de 15 iunie 1848 toate corporaţiile se aflau pe Câmpia Filaretului. Dintre corporaţiile prezente, aceea a tipografilor a venit, având în frunte, un car mare, tras de patru cai împodobiţi cu panglici tricolore. Pe car era aşezat un teasc de tipar, iar de o parte şi de alta a acestuia stăteau doi meşteri tipografi, ţinând în mână steagul libertăţii. De jur-împrejur, lucrătorii tipografi imprimau o poezie de ocazie, prin care se proslăvea libertatea tiparului şi pe care au aruncat-o în drum, în mii de exemplare, mulţimii de pe uliţile Bucureştilor, ca şi poporului răspândit pe Câmpia Filaretului", aflăm din albumul "1848 în Principatele Române".
Câmpul Filaretului devine astfel Câmpia Libertăţii. Începând cu 11/24 iunie şi până la 11/23 septembrie, a apărut la Bucureşti, de trei ori pe săptămână, ziarul politic şi literar Pruncul Român, redactat de C.A. Rosetti şi Enrich Winterhalder, tribună a mişcării liberal-radicale care a reflectat cele mai importante evenimente din timpul Revoluţiei. "Fraţi Români din Moldova! Ceasul libertăţii a sunat pentru tot românul. Uniţi-vă cu noi, fraţi de dincolo de Milcov (...) Munteanul şi Moldoveanul sânt toţi Români, sânt o singură naţie (...). Uniţi, vom fi tari: uniţi vom sta împotriva oricărui vrăjmaş al libertăţii noastre (...) Trăiască libertatea! Trăiască România!" (Pruncul Român, Bucureşti, nr. 1, sâmbătă, 12 iunie 1848).
