La finalul unui spectacol de teatru ce a evocat condițiile și drama deținuților politici din regimul comunist, eveniment găzduit de Sala Dalles, subsecretarul de stat Octav Bjoza, președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR), a făcut o declarație care a stârnit destul de multe controverse: "În urmă cu 30 de ani nu-mi era rușine să spun că sunt român, dar acum îmi e".
Într-un interviu publicat de Bugetul.ro, Octav Borza explică înțelesul declarației sale precum și faptul că nu a fost înțeleasă corect nuanța personală pe care i-a dat-o.
Nu numai munții Patriei au fost cheliți. Țara este golită de tinerețe și inteligență. Chiar nu realizăm că am rămas o țară de bătrâni și bolnavi?
"N-au înțeles unii nuanța. Altora trebuie să le fie rușine de noi, pentru că nu ne merită. Dar apropo de treaba asta, dumneavoastră, tânăr fiind, vă mândriți cu faptul că în România cei mai mulți trăiesc sub limita sărăciei?
Această declarație trebuie nuanțată. Eu nu m-am schimbat pe parcursul vieții nicicum și nici nu am de gând. Nu am culoare politică. Nu am mamă, nu am tată, am fost făcut de o mătușă, așa că să le fie clar tuturor: țara aceasta a fost dusă de râpă. În România a câștigat tot partidul unic, adică partidul hoților – care e răspândit prin toate celelalte.
Este trist, este foarte trist. Nu numai munții Patriei au fost cheliți. Țara este golită de tinerețe și inteligență. Chiar nu realizăm că am rămas o țară de bătrâni și bolnavi? Iar noi ne mâncăm între noi. Ultimele energii ni le irosim și nu sesizăm că România e înconjurată de o haită de lupi flămânzi care ar vrea să nu se împlinească centenarul. Nu vă dă de gândit treaba asta?”, a declarat Octav Bjoza.
Părăsim țara cu atâta ușurință. Ne ducem să le adunăm căpșunile, să le spălăm picioarele, să le tăiem lemnele, prin Occidentul Europei, să ne umilim.
Lui Octav Bjoza i s-a adus aminte o replică dată declarației sale, de un preot prezent la eveniment, care i-a spus că ar trebui să se mândrească cu faptul că s-a născut român, pentru că este un dar Dumnezeiesc.
"Nu, domnule! Mă mândresc cu ce am făcut atunci și se vede treaba că nu am făcut destul, că n-am putut, pentru că erau trupele Armatei Roșii în țară, când noi am luat atitudine în urmă cu 60-70 de ani, când în pădurile patriei erau divizii de tancuri și de infanterie ale Armatei Roșii eliberatoare. Care după ce ne-au eliberat, 14 ani au uitat să plece acasă. La plecare, însă, n-au uitat să ia o halcă din trupul Patriei. Nicidecum nu pot accepta varianta că a fi român este un privilegiu. Nu, pentru că nu facem destul. Părăsim țara cu atâta ușurință. Ne ducem să le adunăm căpșunile, să le spălăm picioarele, să le tăiem lemnele, prin Occidentul Europei, să ne umilim. În urmă cu 60-70 de ani erau patru, cinci noțiuni: cea de neam, de patrie, de tricolor și de credință strămoșească. Noi n-am reușit să împiedicăm instaurarea comunismului atunci și am demonstrat cu certitudine lumii întregi că în această țară nu toți am fost niște lași și niște lingăi ai Partidului Comunist și când a fost vorba de salvarea acestui neam nici chiar jertfa supremă nu ni s-a părut prea mult. Asta trebuie să rețină tinerii de azi, nu să-și părăsească țara cu atâta ușurință.
Cine nu mă cunoaște nu sesizează finețea abruptă a aluziilor!", a răspuns Octav Bjoza.
Cine este Octav Bjoza?
Potrivit site-ului Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, Octav Bjoza s-a născut la 11 august 1938, în municipiul Iaşi, fiul lui Ioan şi al Georgetei, de naţionalitate română şi religie ortodoxă. Din anii 1941-42 se stabileşte cu familia în zona Braşov, tatăl fiind CFR-ist.
Este absolvent al Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov (1956). Între anii 1957-58 îl găsim student al Facultăţii de Geografie-Geologie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
La finele anului I, după ultimul examen, pe 25 iunie 1958, a fost exmatriculat şi arestat de Securitatea din Iaşi. Între anii 1956-1958 a făcut parte împreună cu alţi 14 elevi, studenţi şi muncitori din organizaţia anticomunistă „Garda Tineretului Român” din Braşov, care avea drept scop „înlăturarea regimului democrat popular din ţara noastră pe calea violenţei”.
La Iaşi este anchetat de cpt. David Isidor si de către lt. maj. Gaşparovici Eugen, apoi foarte scurt la Securitatea URANUS din Bucureşti de către cpt. GheorgheEnoiu şi în final la Securitatea din Braşov de către lt. maj. Traian Urzică şi mr. Stelian Alexandrescu.
A fost judecat de către Tribunalul Militar Braşov la data de 10 octombrie 1958 şi condamnat la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, prin sentinţa nr. 672/10.10.1958 pentru delictul crimă de uneltire împotriva ordinii sociale. Preşedintele completului de judecată a fost faimosul maior de justiţie Dragoş Cojocaru, cel care a trimis la moarte loturile de luptători anticomunişti ale maiorului Nicolae Dabija, Ion Gavrilă Ogoranu şi altele.
Pedepsele fiind exagerat de mari, în comparaţie cu faptele comise, la 09 februarie 1962, prin decizia nr. 34 a Tribunalului Suprem al Republicii Populare Române (RPR) – Colegiul Militar, admite recursul declarat de Procurorul General al RPR, casează sentinţa de mai sus şi îl condamnă la 4 ani temniţă grea. A trecut prin închisorile: Codlea, Gherla, Galaţi, Brăila, Văcăreşti şi Jilava, prin lagărele de muncă din Balta Brăilei de la Strâmba, Stoieneşti şi Salcia, precum şi cele din Delta Dunării ca Bacul „4” şi Periprava – Secţia Grindu de unde a fost eliberat la 23 iunie 1962.
