Astfel, povestea, una macabră, a Axeniei Varlam începe în anul 1925, la stâna familiei de pe Obcina-Ursului. Pentru a intra în posesia averii, femeia a fost capabilă să-şi uciă propria soră, pe Irina. Totul, pentru a intra în posesia averii acesteia. Avea ă fie doar începutul... La aceeaşi stână, doi ani mai târziu, criminala şi-a ucis tatăl, pe Pandele Moroşan, care o bănuia că ar fi omorât pe sora ei, Irina. Tot în anul 1927, câteva luni mai târziu „dispare“ şi mama ei, Elena. Acuzata a refuzat să recunoască la instrucâţie aceasă crimă şi deci să mărturisească unde a ascuns cadavrul propriei mame.
CITIŢI ŞI: BLESTEMUL FAMILIEI RÎMARU. 27 de ani diferenţă între crimele tatălui şi cele ale fiului
În trei ani a ucis şapte persoane
Axenia a fost întotdeauna invidioasă pe sora ei cea mare, Irina. Era mai frumoasă, toată lumea o iubea şi băieţii din sat aveau ochi numai şi numai pentru ea. La Axenia nu se prea uita nimeni şi rămânea mai mereu singură în faţa porţii, cu ochii înlăcrimaţi. Axenia își ura și părinţii, oameni gospodari şi avuţi. De multe ori îi surprindea șușotind pe ascuns despre ea, pe bătătură: „Ehe, de-ar fi şi Axenia noastră la fel de destupată şi de frumoasă precum a ieşit Irinuca, tare bine ar fi! Că noi om muri curând și averea lor le rămâne. Da’ Axenia-i proastă rău, asta toacă fiece bănuţ, e leneșă, doarme pân la prânz, bagă în ea mâncare și e bună numai de blestemății. Nici la sfânta biserică nu merge! Nu ştiu cui i s-a izbit aşa, zău! Că nu seamănă cu noi defel! Și mai e și urâtă ca noaptea! Uneori mă sperii de ea când apare în ogradă!”, se plângea mumă-sa. Fata asculta şi sângele îi fierbea în vene! „Las’ că v-arăt io vouă puturoasă! O să vă iasă pe nas! Mă răzbun!” a zis ea, punând un plan monstruos la cale, potrivit informaţiilor apărute pe edituramateescu.ro (autori Dana Fodor/ Răzvan Mateescu) despre acest caz.
Timpul a trecut, dar Axenia nu şi-a pus în aplicare ideile criminale. Devenea însă din ce în ce mai ciudoasă pe tot ceea ce mişca în jurul ei, iar ura sa faţă de oameni creştea mai mult cu fiecare zi. La 35 de ani l-a cunoscut pe Zaharia- cel care avea s-o ajute, mai târziu, să-şi pună planurile criminale în aplicare- şi l-a luat de barbat. Ura acumulată de-a lungul anilor nu a trecut însă nici după ce s-a măritat cu acesta, îmsă şi la făcut complice.
Măcelul de la stâna Obcina-Ursului: sora şi părinţii ucişi fără pic de milă
Într-o zi, Axenia i-a destăinuit bărbatului ei ce are de gând să facă şi l-a rugat să o ajute. Axenia a făcut rost de un topor zdravăn şi a aşteptat momentul oportun. A pândit-o pe sora sa Irina când aceasta s-a dus cu treburi la stâna familiei, situată undeva pe Obcina-Ursului. Zaharia a stat într-un boschet şi a privit îngrozit măcelul. Prima dată, Axenia i-a tras una Irinei cu tăişul exact în creştetul capului, apoi a început s-o ciopârţească pe faţă, „ca să nu mai fie ea aşa de frumoasă”. Abia după ce a obosit s-a oprit. Au îngropat-o ceva mai încolo, la marginea pădurii. După câtva timp, au urmat părinţii, pe care îi considera vinovaţi pentru eşecurile şi urâţenia ei. Şi aceştia şi-au găsit moartea în acelaşi mod fioros: hăcuiţi fără milă cu toporul şi îngropaţi în pământ.
Servitoarea Aveniei Varlam a scăpat din mâinile ei criminale
În iulie 1928, a încercat să omoare, tot la stâna din Obcina-Ursului, pe servitoarea sa, Rahira Hăisan care descoperise într-un garaj de la stână o parte a scheletului Irinei Gabor. Fata Hăisan a fost grav rănită prin mai multe lovituri de topor, acelaşi topor cu care Axenia şi-a ucis sora, tatăl şi probabil, mama. Crezând-o moartă pe servitoare, a aşteptat să se facă ziuă pentru a ao îngropa. Adunându-şi ultimele puteri Rahira părăseşte, în cursul nopţii, stâna şi, ajungând cu greu în sat, denunţă pe ucigaşă jandarmilor. În cursul anchetei, s-a dovedit, că la primele două crime Axenia l-ar fi avut complice pe soţul ei Zaharia. La puţin timp după ce a fost arestată (în 4 iulie 1928) a încercat să să se sustragă judecăţii şi pedepsei ce o aştepa, tăindu-şin arterele. A fost salvată la timp.
În rechizitoriul său, procurorul a făcut-o răspunzătoare pe Axinia Varlam şi de moartea celor patru fiii ai săi , toţi morţi de prunci. Juraţii au găsit-o vinovată pe Axinia Varlam de toate crimele de care a fost acuzată. În şedinţa din 26 octombrie 1929, preşedintele Curţii a pronunţat sentinţa: fioroasa criminală a fost condamnată la temniţă pe viaţă pentru două crime dovedite şi pentru tentativă nereuşită de crimă. La rândul lui, Zaharia Varlam, soţul asasinei a fost condamnat la 15 ani de temniţă pentru complicitate la cele două crime. Întrebată de judecător de ce a omorât atâţia oameni și pe propriii ei copii, patru la număr- toţi morţi de prunci- Axenia a răspuns senină: „Îmi stăteau în cale!” (SURSĂ cartea „Crime şi delicte judiciare celebre“, autori: Traian Tandin , Cristian Eduarc Ştefan, Robert Morar, Adrian Bogdan Stăncioni)
