Spectaculoasa si pasionanta cartea Ioanei Diaconesu :Marin Preda-Un portret in arhivele securitatii(Fundatia Nationala pentru stiinta si Arta,Editura Muzeul Literaturii Romane,2015). Sunt reproduse in carte documente din perioada 1952-1979, ceea ce demonstreaza ca scriitorul a fost tot timpul sub lupa organelor securitatii. Surprinzator, nu exista niciun document in arhiva despre 1980, anul in care a murit scriitorul dar si cel in care a aparut “ Cel mai iubit dintre pamanteni”, romanul care a starnit atatea valuri in epoca.
“ Se merge la esec sigur”
Prima nota informativa dateaza din 9 septembrie 1952 si apartine sursei Valerian care reproduce spusele lui Preda referitoare la situatia taranimii;” Am fost acasa la mine , in Teleorman si pot sa va spun ca e o prostie ceea ce s-a facut cu devierea de dreapta la tara.La mine in sat a fost si o rebeliune pe chestia asta.Au venit militienii cu mitralierele si pistoalele automate, au arestat si i-au batut pe tarani de i-au rupt. Asta a fost devierea de dreapta , la tara,aproape in fiecare raion s-a facut cate o rascoala de asta.Strigau toti ca gata, s-a terminat cu comunistii, si la rascoalele astea n-a participat niciun chiabur, numai mijlocasii... ce mai e si asta, pana ieri alianta cu mijlocasii si acum,hop,dusmanii de clasa... Nesiguranta si ura pe care au dezlantuit-o crearea a 500.000 de chiaburi va incetini colectivizarea. Cred ca prin constrangere se face colectivizarea. Daca provoaca rebeliuni, inseamna ca e ceva putred, ca cei de la Comitetul Central fac 'prostii”, omul vrea sa traiasca in siguranta ori cu masurile luate acum la tara , s-a creat o psihoza complet defavorabila unei opere constructive. Experienta sovietica la noi nu se poate aplica. In Uniunea Sovietica a fost alta situatie, acolo n-a existat mica proprietate.Daca se mai continua cu masuri care creaza nesiguranta ,zvonuri si ura contra regimului... Cert este ca se merge la un esec sigur.” Si aceste lucruri , Preda le spune in stalinistul an 1952...
Fictiunea gospodariilor colective
Pe 30 iunie 1964,intr-o nota informativa, sursa Anatol relateaza despre ce crede Preda despre literatura dedicata vietii taranilor.”L-am intrebat pe Marin Preda daca n-as putea,asa cum procedeaza numerosi ziaristi si scriitori,sa obtin o documentare prin Fondul Literar,ducandu-ma sa vizitez niscai gospodarii colective despre care, apoi , sa scriu, relateaza Anatol.Mi-a spus ca nu ma povatuieste, el cunoscand problema:realitatea de pe teren nu se poate scrie,ea diferind substantial de ceea ce in general se publica despre asemenea gospodarii colective.Toti cei care o fac, apeleaza la fictiune idealizeaza ori falsifica realitatea , caci daca ar zugravi adevarul gol-golut, cartile lor n-ar aparea si personal n-ar avea nimic de pierdut.”
“ Presa sa fie libera”
Intr-o alta nota informativa ,din 1966, aflam cum procedeaza scriitorul care n-are niciun chef sa publice articolele omagiale specifice presei din epoca”Un alt aspect negativ al pozitiei lui Marin Preda il constituie refuzul sau de a scrie articole de presa ,indiferent de problemele ce i se ridica spre a le aborda. In acest fel a refuzat “Lupta de clasa”, “Scanteia”, “Secolul 20”etc. Ridicand de fiecare data obiectiuni naive, ca “nu este la inaltimea publicatiei ce-l solicita”,ca “despre sproblema solicitata s-a mai scris”,sau amana de pe o zi pe alta, pana cand articolul devine tardiv(...)”
In aceiasi nota informativa este reprodusa si opinia lui Preda despre ce inseamna sa ai o presa libera;”Opinia publica trebuie sa-si exprime puncte de vederev cu privire la toate problemele.Aceasta ar fi cea mai exacta oglinda.|Presa sa fie libera.Sa-mi dea mie un ziar, care sa nu fie nici al Comitetului Orasenesc Bucuresti, nici al Sfatului Popular al Capitalei.Pe ce baza vrei sa afli care-s punctele de vedere ale opiniei publice cand e controlata(presa ) de dumneata?Dumneata vrei sa te informezi ce e-n public si pui niste oameni care cenzureaza stirile?” Putini aveau curajul sa vorbeasca in romania socialista despre presa libera...
“ Si bine am facut ca nu-s membru de partid”
De-a lungul anilor, Marin Preda a refuzat sa devina membru de partid gasind tor felul de subterfugii.Intr-un raport al ministrului de intene, se scrie:”Atitudinea ostila fata de activitatea politica iese in evidenta cu perseverenta din aprecierile pe care le face asupra calitati de membru PCR. El considera ca “a fi membru de partid inseamna a accepta sa acuzi,atunci cand ti se cere , pe cel mai bun prieten, chiar daca n-ai convingerea ca este vinovat”.In acelasi timp marturiseste cu satisfactie ca a reusit sa se “strecoare” fara a fi membru de partid, ceea ce “l-a salvat de la o sumedenie de neplaceri. Si bine am facut ca nu-s membru de partid.”, conchide el.Apolitismul sau reiese si din descrierea scriitorilor care “s-au situat pe pozitia partidului”, pe care
I califica” demagogi”, adaugand ca “ merge o data, de doua ori sa spui de partid,apoi trebuie sa te apuci totusi de treaba.”Ignorand politica ferma si prestigiul PCR, Marin Preda sustine ca politica partidului este “ artificiala ,conjuncturala.”
N-avea chef sa mearga in vizite cu Ceausescu
Starneste rasul nota informativa din 25 septembrie 1971: Marin Preda nu vrea sa mearga intr-o vizita de lucru a lui Nicolaie Ceausescu. Iata ce relateaza informatorul Lascar:”In ziua de 16 septembrie , Marin Preda , fiind unul dintre invitatii la vizita de lucru a tovarasului Nicolaie Ceausescu in judetele Mehedinti si Caras Severin, nu s-a prezentat la aeroport la ora cuvenita. A trebuit sa i se telefoneze, sa i se trimita o masina ca sa vina.N-o facuse din comoditate ci pentru ca nu prea voia sa mearga.. In timpul calatoriei a dat dovada de atitudine incomoda si s-a mirat ca “ pe seful statului pot sa-l intereseze niste hale si niste suruburi”.Meliusz Josef a dat si el dovada de atitudine incomoda , nefiind eentuziasmat prea mult de aceasta vizita,deoarece “presupune prea mult efort inutil.”Marin Preda a ramas la Turnu Severin nesuportand zgomotul elicopterului.El marturiseste ca “ niciodata n-ar primi o functie de partid sau de stat” pentru ca asemenea functii prsupun si vizite chinuitoare.
Era ticalosilor
Securitatea il considera pe Preda un om imprevizibil, de necontrolat si uimeste risipa de forte(numerosi turnatori, ofiteri de securitate) si obstinatia cu care este urmarit mai bine 27 de ani.Totusi, aceste note informative reliefeaza un scriitor dedicat adevarului si neputintei de a se adapta ideologiei care cultiva minciuna. Nu scria el in “Cel mai iubit dintre pamanteni” despre Era Ticalosilor? E greu pentru o constiinta de scriitor autentic in astfel de vremuri.
Enigma mortii lui Preda
Moartea neasteptata a lui Preda, pe 16 mai 1980, in camera sa de la Palatul Mogosoaia, a dat nastere la multe zvonuri. Eugen Simion sugereaza, in prefata acestei carti, ca faptul ca inexistenta unor dosare ale securitatii privind ultima perioada din viata lui Preda ridica multe semne de intrebare.
Scrie Eugen Simion;” Cum sa nu fie interesata Securitatea de toate aceste lucruri, ea care inregistra toate fleacurile?(...)Este de banuit ca aceste dosare se afla undeva tinute la secret sau,ipoteza cea mai rea , au fost distruse pentru a sterge definitiv urmele.Asa s-a intamplat si cu o parte (partea referitoare la ultimii ani din viata scriitorului ) din jurnalul intim.Vazand aceste coincidente, sunterm indreptatiti sa credem ca ceva important, ceva esential, ceva dramatic din biografia lui Marin Preda ramane inca necunoscut.”
Altfel spus, nu numaai timpul ci si istoria nu a mai avut rabdare cu marele scriitor... (G.V.)
