An de an, când copacii ne învăluie cu flori şi cu verdele crud al frunzişului, braşovenii, dar şi turişti veniţi din toate colţurile României precum şi de peste hotare, poposesc la Braşov, în special în Duminica Tomei, prima după Sfintele Paşti, spre a participa la o paradă cu totul specială: a Junilor oraşului de sub Tâmpa.
După ce îşi pregătesc caii, cu harnaşamente deosebite, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, Junii se îndreaptă spre Biserica Sf. Nicolae, unde preotul le sfinţeşte steagurile într-o scurtă slujbă şi sunt întâmpinaţi apoi cu bucurie în Piaţa Prundului (astăzi Unirii).
Ordinea grupurilor de Juni este întotdeauna aceeaşi. Alaiul este deschis de fanfară, urmată de Junii Tineri, Junii Bătrâni, Junii Curcani, Junii Dorobanţi, Junii Braşovecheni, Junii Roşiori şi Junii Albiori, fiecare având în frunte vătaful, urmat de stegar, de armaşul mare şi armaşul mic. Conducătorii grupului compun tricolorul din banderolele pe care le poartă pe piept: vătaful – roşu, armaşul mare- albastru, armaşul mic – galben, obiceiul fiind împământenit încă din vremea în care streagul tricolor era interzis. Fiecare ceată de Juni salută, rând pe rând, mulţimea, cu urarea creştină ”Hristos a înviat!”, apoi, îşi continuă drumul, trecând prin “Poarta Şchei”, spre “Capul Satului” pentru a urca la Pietrele lui Solomon.
Parada Junilor Braşovului poartă, după cum precizează Vasile Oltean în monografia istorică “Junii din Şcheii Braşovului, “elemente de mit, rit, ceremonial şi magie, subordonat celor trei aspecte alcătuitoare: primăvăratic, pascal şi eroic”.
Junia presupunea odinioară o perioadă de iniţiere într-un loc retras, iar Junii braşoveni au găsit acest spaţiu la Pietrele lui Solomon, unde se află o poiană înconjurată de cinci stânci uriaşe, precum şi o grotă care i-a fost atribuită, prin legendă, regelui Solomon. Fiecare grup are în componenţă şerjele – reprezentate de un vătaf (conducătorul), armaşul mare, armaşul mic, sutaş (locţiitor al vătafului) şi stegar.
La 26 martie 1728, Tănase Vasile, împreună cu familia şi cu toţi copiii, “lasă cu sufletul” ca, pentru acest obicei moştenit de la bătrânii locului, care “au ţinut” grădina sa din Şchei, Junii să treacă, la Paşti, prin această grădină, iar porunca sa este şi pentru cei care “va da Dumnezeu să stăpânească această grădină”, să le permită “să treacă fără opreală, frumos, pe rând, cum se cade”, iar dacă nu vor ţine cont de cele spuse “să fie blestemat de Dumnezeu şi de cei trei sute şi optsprezece sfinţi părinţi” care au fost prezenţi la Soborul de la Niceea.
În privinţa Junilor braşoveni au fost realizate mai multe studii. În acest context, s-a adus în discuţie originea dacică a aşezării de la Pietrele lui Solomon unde urcă Junii, an de an, după ce trec prin mijlocul oraşului. Astăzi, cele şapte cete ale Junilor (Junii Tineri, Junii Bătrâni, Junii Naţionali Albi sau Albiorii, Junii Curcani, Junii Roşiori, Junii Dorobanţi şi Junii Braşovecheni, au coborât în oraş, călare pe armăsari focoşi, purtând steaguri şi costume specifice fiecărui grup, haine de sărbătoare. Cu toate că obiceiul şi-a mai pierdut din valenţele rituale, tradiţia merge mai departe prin atribuirea unei funcţii spectaculare, artistice.Tocmai din acest motiv, mii de persoane s-au aflat ieri la Braşov pentru a asista la parada Junilor care a încheiat seria de manifestări care le atribuie roluri cu totul speciale începând de la Buna Vestire, când ies cu surla pe deal, finalizate în Duminica Tomei, când urcă la Pietrele lui Solomon unde îndeplinesc vechi rânduieli: aruncarea buzduganului, dar şi hora Junilor.
