Prima întâlnire cu România
"La începutul anilor '90 am venit în România, m-am cazat la hotel București. N-am să uit niciodată lumina din restaurant, o lumină joasă, difuză, identic cu imaginea pe care marele regizor Costa Gavras o asociase într-unul din filmele sale cu o țără comunistă, cu secrete, microfoane plantate în camere, cu telefoane din plastic, mari și grele...
Am solicitat chelnerului o apă plată. A început să râdă, mi-a spus că în România nu se bea apă plată, nu existau nici măcar mărcile internaționale.
Pe mesele românilor era doar apa minerală, am aflat că nu se concepea să faci o petrecere fără să ai apă minerală sau măcar sifon.
Nu pot uita imaginea momentului în care chelnerul a apărut cu sticla de apă minerală. Sticla verzui-maronie, murdară, plină de praf, eticheta pusă strâmb, nu se vedea interiorul. A fost o surpriza uriașă în momentul în care am descoperit gustul, era un contrast uriaș între ambalaj și conținut.
Supriza plăcută s-a transformat în mintea mea într-o oportunitate de afaceri: mi-am zis că este un păcat ca aceea apă, atât de gustoasă, de cristalină, de natural acidulată să fie atât de prost prezentată
Faptul că am absolvit arhitectura la cea mai bună școală din Atena, unde erau 5.000 de candidați pe 200 de locuri, mi-a dezvoltat nu numai abilitatea de a construi clădiri ci și creativitatea de a dezvolta, de a clădi idei, branduri. A crea branduri nu este numai un talent, ci și o pasiune.
Este exclus să propui un produs unui prieten, cunoscut, consumator dacă acel produs nu-ți place ție. Întotdeauna am plecat de la un principiu pe care l-am învățat în Elveția, despre care pot să spun că este undeva cu 50-100 de ani înaintea tuturor în ceea ce privește respectul față de oameni și dragostea față de lucrul bine făcut, de autodepășire în tot ceea ce faci.
Cum a fost descoperită Apa Carpatica
Am descoperit Apa Carpatica în mod întâmplător, un amestec de business și noroc, unul magic pentru că pot spune că Dumnezeu a pus acest izvor în calea mea.
Aveam o înțelegere verbală cu un grup internațional, era vorba să exportăm un alt produs, apa dintr-un alt izvor. Aveam ceva promisiuni și ceva bonusuri.
Dar, chiar dacă ai 40 de ani și nu mai ești așa tânăr, dar ești entuziast, poți comite greșeli. Înțelegerea nu a fost parafată în scris și grupul internațional s-a retras din afacere.
Mi-am schimbat strategia și am spus unor colaboratori deosebiți din Vatra Dornei: "Băieți, ieșim la prospecțiuni, identificăm un alt izvor!". Era vizate 12 izvoare din zonă, am degustat apa tuturor. Cel cu numărul trei avea un gust deosebit, iar în momentul în care a venit rezultatul analizelor am zis că e o glumă, era aproape imposibil să nu conțină nitrați, pentru că fie și o frunză, natura însăși, dacă se descompune, poate produce nitrații care se încorporează în apă", a povesti Jean Valvis la SMART FM.
