Un grup de mămăi internautice salută cu mult entuziasm revenirea Elenei Udrea. De unde vrea ea. Şi unde vrea ea. Dacă unii speculanţi nenorociţi din presă au încercat să avanseze ideea că Udrea s-ar fi întors, de fapt, în politică, Udrea le dă peste nas cum că nu, ea nu s-a întors în viaţa politică, pentru că n-ai cum să te întorci în viaţa politică pentru că eşti, de fapt, în politică. Deci, practic, n-ai cum să te întorci acolo unde eşti, de fapt. Comentează ea cu ironie.
La auzul acestor veşti, mămăile intrernautice au răsuflat uşurate. Ce bine, ce bine că s-a întors Udrea pe scena internautică, ca să lupte cu bestiile astea care se ascund după sintagme lipsite de conţinut ca interes naţional şi nu-mai-ştim ce. Pentru că Udrea ştie cel mai bine cum e să mănînci căcat printre cuvinte frumos alese, ea recunoaşte de la o poştă sfîrîielile astea politicianiste, împotriva cărora are de gînd să lupte.
Bine, se întreabă mămăile internautice, dar ea, cît a fost în guvernul Boc ce-a făcut? Nu tot căcatu ăla l-a mîncat, cu interesu şi cu alea-alea? Uşor intrigate, mămăile internautice se întreabă împotriva a ce luptă, de fapt, Udrea.
Răspunsul e foarte simplu: împotriva punct. Chiar dacă cineva bine intenţionat ar vrea să facă bine ţării ăsteia în modul ăla sincer, omenesc, în care nu mai crede nimeni, chiar dacă cel mai bine intenţionat politican ar veni să facă cele mai bune programe pentru România, ei bine, chiar dacă Udrea ar lupta şi împotriva lor. A celor bine intenţionaţi, oameni simpli, pentru care sintagme ca interesul naţional nu sînt lipsite de sens, ea totuşi ar lupta şi împotriva lor. Aşa, din principiu. Pentru că e uşor să scrii fraze sfîrîitoare, lipsite de conţinut, din care să reiasă ce victimă eşti tu şi cum ai stat în puşcărie ca d-alde Steinhardt, pe care să le postezi pe feizbuc, să-ţi construieşti, un edificiu de eroină naţională, pentru că ai stat la puşcărie (ba nu, în arest), această Elisabeta Rizea în rochie Dolce et Gabbana.
De fapt, ca să fie sincere, mămăile internautice oftează cu amărăciune numai cînd îşi amintesc patimile şi suferinţa la care a fost supusă marea doamnă a politicii româneşti atunci cînd i-au luat sutienul sau cînd n-a avut foen ca să-şi usuce părul, fiind, astfel, expusă la meningită. “Mi-au luat sutienul” a rămas propoziţia cea mai elocventă a arestului acestei mari luptătoare, pe care mămăile internautice nu pregetă s-o evoce ori de cîte ori au ocazia (rară, ce-i drept).
O mamaie internautică a fost singura care, de fapt, şi-a dat seama că Udrea s-a întors de pe o parte pe alta.
