Să mergi prin Bucureşti pe o astfel de vreme folosind mijloacele de transport în comun nu reprezintă altceva decât o aventură. E la fel de greu să ieşi din casă cum e să ajungi la Vf. Omu pe viscol. Şi ţineţi cont că este duminică, zi de odihnă. Aşadar, să nu mergem la mall-ul din cealaltă parte a oraşului ca să mâncăm aripioare picante din moment ce încă mai avem şorici de la Crăciun, ci să dăm o fugă până la biserică folosind mijloacele de transport în comun. Distanţa nu-i prea mare, doar câteva staţii.
Însă până când ajungi la staţia de autobuz îţi trebuie pregătire fizică, tenacitate şi dorinţa de victorie mai ceva ca sportivii din echipa olimpică a României. Văzând ce vifor e afară şi ce troiene sunt pe trotuare, încerci să iei un taxi. Numai că taximetriştii nu consideră demn de volanul Loganului lor să facă o cursă din Balta Albă până la Piaţa Muncii. Domnilor, ne scuzaţi, n-am ştiut că faceţi doar curse de la Bucureşti şi până, cel puţin, la Piteşti.
Aşadar, hai la autobuz, că nu-i cade nimănui rangul dacă foloseşte linia 311, mai ales că autobuzele de la RATB sunt Mercedes. Numai că în staţie, oricare ar fi ea, sunt nişte troiene ce te fac să-ţi pară rău de tot că nu te-ai dus la biserică pe schiuri. Doar este World Snow Day, nu?!? În astfel de zile, la radio, pe lângă situaţia drumurilor blocate, a intersecţiilor unde nu funcţionează semafoarele şi a porturilor închise, ar fi de maximă utilitate să se prezinte şi grosimea stratului de zăpadă în staţiile de autobuz. Trebuie să ştie cetăţeanul plătitor de bilet la ce să se aştepte când pleacă de acasă, ce încălţăminte trebuie să-şi ia sau, în unele cazuri, dacă este nevoie să poarte cu el echipament de escaladă.
În staţia de la Complexul Comercial Titan, pe trotuar, omul cu covrigăria şi-a făcut ordine în faţa prăvăliei, numai că a dat toată zăpadă în stradă. Când vine autobuzul, nu doar că trebuie să urci muntele de zăpadă, dar ai de traversat şi printr-o baltă de apă. Aşa că ajungi în 311 nu doar zgribulit de la vânt, dar şi cu picioarele murate pentru că ăştia de încasează milioane de euro pentru deszăpezire nu catadicsesc să îşi facă treaba pentru banii pe care îi primesc.
Pe o vreme ca asta, pe lângă bocanci, pantaloni groşi, haină cu blană, căciulă, mănuşi, fular, musai trebuie să purtaţi cu dumneavoastră prin oraş şi o lopată. Am văzut un cetăţean cu o astfel de “bijuterie”. S-a urcat de la staţia Liviu Rebreanu. Era zâmbitor, parcă s-a luminat tot autobuzul. Şi-a făcut o cărare singur de pe trotuar până la autobuz, n-a fost nevoit să între prin zăpadă. Şi nici n-a tremurat de frig în staţie. A făcut mişcare. Şi a făcut şi ceva pentru comunitate, a lăsat în urmă să o cărare. Aşadar, oameni buni, puneţi mâna pe lopeţi!
Călătoria cu autobuzul pe o astfel de vreme nu e chiar uşoară şi pentru că uşile mari, iar atunci când şoferul le deschide viscolul urcă fără să-şi valideze călătoria. Acum să vină controlorii, nu când e cald afară. Nici când trebuie să cobori din autobuz la staţia Gheorghe Petraşcu nu e floare la ureche. Să merge ca prin şanţuri, se urcă peste un mal de zăpadă înalt de vreun metru şi se ajunge pe trotuarul din faţa Spitalului Victor Babeş, care parcă strigă după cei de la deszăpezire. Se merge în coloană, se merge ca pe sârmă. Nu e voie să faci nici o jumătate de pas mai în stânga sau mai în dreapta potecii făcute de urmele trecătorilor.
Şi ajungi la biserica, unde stai o ora şi uiţi de ce se întâmplă afară. Numai că trebuie să faci cale întoarsă către casă. Lumea se buluceşte în staţie şi e nemulţumită că nu se avansează pe trotuar. Dar unde să avansezi dacă nu e loc nici să te întorci ca să vezi când vine autobuzul. În tot acest haos cauzat nu de ninsoare, ci de superficialitatea celor care ne fură banii din buzunare pentru deszăpezire, trebuie să priveşti partea plină a paharului. Mijloacele de transport în comun nu sunt chiar aglomerate, iar copiii se bucură de zăpadă şi vor să se joace prin nămeţi. Aşa că hai în parcul IOR. În vreme ce pe străzile din Sectorul 3 se circulă groaznic, iar pietonii sunt batjocoriţi, în cel mai frumos parc din Capitală robotesc câteva utilaje care curăță aleile atât de bine încât ai putea paria că cei care le conduc nu sunt români, ci au fost aduşi la noi în această iarnă de prin Scandinavia. În loc să lase aleile înzăpezite, ca să ai unde plimba copilul cu sania, administraţia publică locală a ordonat deszăpezire totală. Asta în vreme ce pe trotuare nu se poate circulă şi a apărut chiar gheaţă. Să vezi distracţie în zilele următoare, să vezi ce se înmulţesc cazurile de la ortopedie. Noroc că mâine sunt închise şcolile şi gradinițele. Nu vor avea un week-end prelungit doar cei mici. Vor sta acasă şi părinţii pentru simplul motiv a n-au cu cine să-şi lase plozii.
Pe o vreme ca asta şi în condiţiile în care pe alei s-a făcut o deszăpezire ca la manual, nu îţi rămâne de făcut altceva decât să traversezi parcul de la intrarea principală, cea situată la intersecţia dintre străzile Baba Novac cu Câmpia Libertăţii, până la podul de peste lac, acolo unde se află staţia de autobuz – nici nu se putea chemea altfel – Pod Lacuri. Aici, condiţiile de “îmbarcare” sunt cu totul şi cu totul speciale. Nu mai urci în 311, ci coborî în el. În staţie s-a format un maldăr de gheaţă şi zăpadă de pe care păşeşti în jos atunci când vine autobuzul. Evident, mulţi călători alunecă şi strigă cu disperare ca nu cumva ca şoferul să pornească şi să îi prindă sub roţi.
Prin Bucureşti, circulaţia se desfăşoară cu dificultate chiar şi într-o zi normală. Atunci când ninge, totul devine un calvar. Nu se poate merge nici pe stradă, cu maşina, nici pe trotuar, ca pieton. Dar să nu vă mire dacă mâine o să-i vedeţi pe unii cu bicicletele în trafic. Astăzi, când s-a mai domolit ninsoare, unii erau déjà în șa.
