Ilie Şerbănescu, analist economic, a explicat pentru mariustuca.ro situaţia Greciei, cum s-a ajuns aici şi cum se va reflecta în România criza elenă.
„Cea mai mare problemă va fi în legătură cu băncile greceşti din România, despre care se spune că sunt bine capitalizate, au lichidităţi şi deci o eventuală panică ce s-ar isca şi s-ar manifesta prin retrageri din depozite ale romanilor din băncile greceşti, acesta ar fi cel mai nefericit lucru care se va putea întâmpla.
Eu cred că acest lucru va fi împiedicat, nu atât prin garanţiile care se dau în acest moment, ci şi prin vinderea acestor subsidiare către alte bănci din România.
Trebuie să ştiţi că UE nu le mai permiete grecilor să mai aibă subsidiare în România, şi nici în Serbia sau Bulgaria, în tot Balcanii. Acum, dacă grecii rămân independenţi, cu monedă proprie, s-ar putea să fie interesaţi să păstreze subsidiarele şi treptat să îşi aducă bani acasă. Asta va fi o problemă mai complicat de gestionat, dar, în timp, se poate.
Grecii au în România o poziţie foarte importantă, pentru că aşa a stabilit UE. Vă întrebaţi cum de în ţara noastră nu exista o bancă germană, britanică, americană? Pentru că aşa a împărţit UE şi aici era fieful grecesc. Bune, rele, astea sunt.. dacă o să rămână independenţi vor căuta să îşi valorifice aceste lucruri. Acum, retrăgându-şi oamenii bani, le forţezi să facă ceva, dar vorbim de o chestiune pe termen lung.”
Cât priveşte situaţia din Grecia, şi cum a ajuns aici, Ilie Şerbănescu a explicat:
"O ieşire este să pupi poala popii, cum se spune, şi alta este să te menţii în picioare.
Ei până acum au fost divizaţi şi probabil că sunt încă, dar oricum îşi vor croi drumul. În acest moment ei şi-au pus mândria naţională în funcţiune şi au spus „pas”. De acum încolo vor trebui să îşi creioneze şi ce îşi doresc.
Am indoilei că ar şti, pentru că situaţia este complicată, puterea nu e la ei, este la creditori. Puterea este la aşa-zişii creditori, şi spun asta pentru că o consider o ţesătură bolnavă care a înconjurat datoria Greciei. Această bulă s-a desumflat cu minciunile aferente. Spargerea bulei nu oferă şi soluţia, solutia mai depinde şi de ceea ce îşi doresc. Poate vor să se întoarcă la o monedă naţională, şi atunci soluţiile sunt unele, dacă vor să rămână în zona euro şi în UE, soluţiile sunt altele.
Vorbim doar ipoteze. Restul sunt poveşti. Oricum o soluţie „nu” vrem să ne cumpere creditorii, dar să fim şi în zona euro, nu se poate. Aceasta este o poveste şi ajungi în zona iluziilor.
Cert este că, cu acest răspuns la referendum, foarte multe din minciunile care s-au spus de-a lungul vremii s-au spart.
Prima minciună este tocmai logica potrivit căreia li se spune să plătească ce au împrumutat. Grecii nu s-au împrumutat, ci au fost împrumutaţi. În zilele noastre piaţa este a creditorilor şi nu a debitorilor. Aşadar, creditorii stabilesc tot şi nu debitorii.
Vreau să fie foarte clar – ai datorii pentru că alţii vor să ai datorii. Dacă e după cum doreşti tu, nu eşti împrumutat. Un indiciu foarte poternic a acestui fapt este că Grecia nu a fost împrumutată de statele vest - europene, ci de băncile vest- europene, care sunt entităţi private, care se presupune că prin însăşi natura proprietăţii sunt responsabile cu banii lor.
Şi atunci nu împrumuţi pe unul care nu îţi poate da banii înapoi. Se ştia la fel de bine ca şi acum că grecii nu se înghesuie la muncă, că nu îşi plătesc texele la stat, că inventează facilităţi pentru salarii. Toate relele pe care le-au scos de la naftalină doar acum. Păi când aţi dat imprumutu, nu ştiaţi? De ce aţi dat?
Aceasta este o problemă care a produs întreaga criza mondială, o criză produsă de bănci care au făcut din asta un casino, ca să facă profit pe termen scurt, au sacrificat termenul lung pe profit.
În SUA această criză s-a numit subprime – adică entităţi despre care se ştie că nu poate da banii înapoi. Dar o împrumuţi, un an, doi, trei, treaba merge, încasezi nişte profituri fabuloase şi nu te gândeşti mai departe. Grecia este o părticică din acest ansamblu. SUA are o Grecia în 40 de ansambluri.
Deci, nu e vorba despre datoria Greciei, este vorba despre un sistem.
De ce totuşi au dat banii nişte entităţi private? Pentru că băncile vest - europene ştiau că dacă statul grec nu le va da banii, vor intervenii germanii sau francezii, statele proprii.
Au imaginat un program de salvare - au angajat 240 de miliarde de euro, bani pe care i-au dat contribuabilii din zona euro, contribuabilii germani, spanioli, francezi, până şi contribuabilii sloveni, letoni, care nu avea nici o vină şi nici o treabă cu Grecia.
240 de miliarde de euro au primit grecii. Din ăştia, 200 au plecat din Occident s-au dus la Atena, au zăbovit într-un cont eescrow din care grecii nu aveau voie să îi atingă.
Stăteau 3 zile acolo şi se întorceau de unde au venit, dar nu intrau în buzunarul contribuabililor, ci în fief-urile băncilor.
Acest program „zis de salvare” a Greciei era un program organizat de transfer a banilor de la contribuabilul francez, sau cel german către bănci.
Adică un program de acoperire a mizeriei pe care s-au bazat băncile respective. Deci, nu era un program de salvare, era o minciune. Aşadar, o altă mare minciune care s-a spart acum!
Era imposibil să ai banii ăştia şi să ajungi în faliment într-o perioadă când Grecia a făcut mari eforturi! A redus deficitul de la 24% din 4 % din PIB. Este un efort mai mare decât l-a făcut Băsescu, cu care se lăuda acum. Corecţia la noi este de la 9% până la 3%.
Aşadar nu poţi să spui că ei nu au făcut un efort în perioada asta, dar dacă le trimiţi bani de care ei nu au voie să se atingă, nu poţi să ai pretenţii la ei.
Cu acest nu a căzut această minciună.
Doamna Merkel susţine o minciuna când spune că contribuabilul german îi ţine pe greci, nu, el ţine băncile germane. Asta este treaba lor, nu este treaba lui domnul Tsipras. Acestui lucru va trebui să i se pună punct. Nu ştiu cum.
În Cipru a fost acelaşi scenariu ca în Grecia, cu o deosebire - i-a pus şi pe cei care au dat nesăbuit bani să plătească – jumătate au plătit creditorii statului cipriot sau acţionarii băncilor care au dat împrumutul.
Acelaşi lucru trebuie făcut şi cu Grecia, nu pentru că le faci un cadou, ci pentru că este injust.
Problema este că nu va fi, cum nu a fost nici până acum vorba, despre datoria Greciei. Este vorba despre poziţia geostrategica a Greciei. Şi eu cred că UE nu va îndrăzni să schimbe raporturile de forţe în Mediterane. Asta explică foarte clar de ce SUA au intervenit foarte ferm şi foarte dur în legătură cu aceasta chestiunie să se ajungă la un acord. Lucru care cred că se va face. Dar nu din cauza datoriei Greciei, ci în legătură cu poziţia strategică a Greciei.
Eu cred că se va ajunge la un acord. Nu din cauza de înţelepciune, ci din cauza piciorului în prag pe care l-au pus americanii."
