Presa franceză l-a botezat pe Gheorghe Franzu - „Darius”, pentru a-i proteja identitatea. Avea 16 ani, era minor și se afla într-o situaţie vulnerabilă. S-a scris despre el că trăia, împreună cu familia și alţi romi, într-o casă părăsită din cartierul „Cité des Poètes” (trad. Orașul Poeţilor). Ȋn acea seară de vineri, au scris ziarele franceze, Darius a fost bătut de un grup de tineri care-l suspectau de comiterea unor spargeri în zonă. Au acţionat, susţineau surse din anchetă, 12 agresori. „Un grup de persoane a venit să-l caute în această tabără și l-a luat cu forţa”, declara presei franceze o sursă din cadrul poliţiei. Darius a fost sechestrat apoi într-o pivniţă, unde agresorii l-au bătut cu brutalitate.
Președintele Francois Hollande denunţa atunci aceste „acte incalificabile și nejustificate, care contravin tuturor principiilor pe care se fondează statul francez”. Mai multe manifestaţii au fost organizate în faţa primăriei din Pierrefitte.
Ȋn anchetă „nu se poate merge mai departe”
Medicii nu i-au dat prea multe șanse, însă Darius a ieșit din comă, după o lună. Procurorii francezi deschiseseră deja un dosar penal pentru tentativă de omor, răpire și sechestrare, infracţiuni comise în grup organizat. Astăzi, ancheta este într-un punct mort. Mathieu Debatisse, secretarul general al Parchetului din Bobigny, a recunoscut pentru ziarul „Le Monde” că „până acum, toate pistele au fost exploatate. Nu se poate merge mai departe”. Surprinzător, nu-i așa?, pentru un caz în care vorbim de o duzină de autori... Anchetatorii susţin însă că nu au probe directe: nicio imagine video pe camerele de supraveghere amplasate stradal și doar o urmă ADN, care nu a dus niciunde.
La rându-i, Darius nu a vrut să depună plângere. „Născut în vestul România, tânărul a devenit un hoț de cai și de laptop-uri. Tată a doi copii la doar 17 ani, el a luat calea unei delicvenţei transfrontaliere fără anvergură, trăind din furt și expediente, până ce traiectoria sa a fost spulberată în această seară din iunie 2014”, scrie „Le Monde”.
Astăzi, Julie Launois-Flacelière, avocata lui Darius, se luptă pentru a-i obţine un contract de muncă în Franţa, dar și pentru ca instanţele franceze să-i recunoască prejudiciilor suferite. „După cumplita întâmplare, memoria imediată a lui Darius s-a limitat la 10 minute. Iar prejudiciile suferite de el sunt imposibil de evaluat: expertiza judiciară nu a fost nici acum realizată, pentru că... niciun medic nu vorbește suficient de bine limba română”, scrie „Le Monde”. „Sistemul este defect: Darius a fost plasat într-o cameră de hotel, fără asistenţă socială sau vreun sprijin financiar și, astfel, se crede că problema lui a fost rezolvată”, spune avocata.
„Nu am avut dovada jafului comis de Darius”
Jurnaliștii de la „Le Monde” l-au vizitat pe Darius la hotel. „Un miros umed umple aerul din cameră, cojile de seminţe de floarea-soarelui sunt risipite pe jos și amestecate cu mucuri de ţigară. Familia locuiește la hotel, așa cum alţi romi trăiesc în tabere”, notează jurnaliștii francezi, care adaugă „în lipsa martorilor, povestea lui (n.r. – despre agresiunea suferită) are o singură versiune. Vineri 13 iunie 2014, el juca fotbal în apropiere de „Orașul Poeților”. «Am văzut mulți negri sosind. Era unul care avea o bâtă și mi-a spus să rămân pe loc. L-am întrebat ce i-am făcut, dacă l-am furat, dacă l-am agresat? I-am spus că poate să cheme poliția, dacă vrea. El a răspuns: «Eu nu mă bat cu bilele poliției, eu sunt mai mare decât poliția».”
„Avem o agresiune fără mobil. Mulţi au spus că Darius ar fi fost linșat în urma unui jaf comis în oraș, dar niciodată nu am avut dovada”, a declarat, la rându-i, procurorul Mathieu Debatisse.
„Le Monde” continuă povestirea agresiunii, într-o notă maliţioasă. „Pe urmă, mărturia lui Darius este o lungă litanie despre tortură: este lovit, cade inconștient și se trezește «așezat pe cruce, ca Iisus, într-o casă abandonată. Apoi, m-au bătut cu bâte, bice, bucăți de cauciuc, și m-au electrocutat la picioare.» Tânărul ne arată o gaură necicatrizată din călcâi. «Ei verificau tot timpul dacă mai sunt în viață sau nu, punându-mi degete în gură, pentru a vedea dacă respiram, și deschizându-mi ochii.» Băiatul a fost găsit într-un cărucior de supermarket, «ca și cum ar fi vrut să-l arunce la gunoi», spune sora lui. (...) El așteaptă în camera de hotel. Victimă martirizată într-o cauză prea mare pentru el – integrarea romilor în societatea franceză - tânărul nu înţelege toate problemele cazului său, «Ne vom întoarce în România, când totul se va termina»”, spune el.”
Anchetatorii francezi spun că s-a terminat. Presa franceză adaugă o doză de sarcasm acestui final. Iar autorităţile franceze, prin tăcerea lor, confirmă că agresarea unui tânâr, indiferent de motivaţiile agresorilor, devine, dintr-un „act incalificabil și nejustificabil, ce contravine tuturor principiilor pe care se fondează statul francez”, o întâmplare pardonabilă. Şi repetabilă, în același timp.
