Murdari, epuizaţi, dar fericiţi, 400 de bărbaţi, femei şi copii au părăsit Ungaria mai puţin primitoare. Au traversat frontiera pe jos, pe ploaie, noaptea, dar au ajuns în Austria. Aşa începe reportajul AFP referitor la episodul de vineri seara din gara Keleti din Budapestea. Situaţia a devenit imposibilă pentru autorităţile ungare. Peste 50.000 de imigranţi au ajuns în august, într-o singură lună, în Ungaria. Aproximativ o sută de autocare au fost mobilizate pentru a-i transporta spre Austria şi pe alţii în Germania, în speranţa unui viitor mai bun.
În seara de vineri, în gara din Budapesta, Keleti, s-a auzit în arabă, la megafon : « Guvernul ungar pune la dispoziţia voastră, gratuit, autocare pentru a vă duce la oraşul de la frontiera austriacă ».
În gară, în « zona de tranzit », un labirint murdar, pentru a adăposti miile de imirgranţi şi de refugiaţi din Siria, Afganistan, Pakistan, Irak şi din alte ţări. Unii au stat aici zile, alţii săptămâni. « Luaţi-vă toată hrana şi apa, deoarece în autocare nu este nimic », le spune bărbatul de la megafon.
Mohammed are 26 de ani. Vine din Damasc, capitala Siriei devastată de patru ani de războiul civil. « Nu am încredere », spune acesta referitor la autorităţile ungare. « Am dat toţi banii pentru un bilet de tren pentru Munchen, săptămâna trecută, când poliţia mi-a spus că pot să merg acolo. Dar l-am rupt de furie atunci când m-au împiedicat să urc în tren ». Totuşi, el se grăbeşte să-şi adune cele câteva lucruri care îi mai aparţin : un rucsac, două tricouri, o care, o pereche de bascheţi şi telefonul.
Nu am putut păstra nimic propriu aici. Când mergeam într-un magazin, vedeam în ochii lor cum gândesc : că sunt doar un arab murdar, povesteşte Mohammed.
El avea mai multe, dar din Turcia i-a spus că nu va putea urca în vapor cu ele.
În faţa gării, vreo 60 de autobuze se aglomerează rapid şi convoiul escortat de poliţie străbate străduţe întunecate din capitala ungară. Trecătorii surâd, le fac cu mâna, îi fotografiază. Unii par miraţi. Un grup de fani ai fotbalului strigă, gesticulând : « Ţigani ! Ţigani ! Plecaţi ! » Cînd autocarul traversează Dunărea, Mohammed îşi aminteşte că un şofer de taxi i-a vorbit despre marele fluviu. Acum îl vede şi i se pare magnific.
Majoritatea pasagerilor adorm după ce convoiul a părăsit oraşul, unii pe jos, cu câte un rucsac sub cap. Aerul este greu, cu mirosuri răspândite de corpurile lor nespălate.
Houman, 65 de ani, spune că era imposibil să dormi în gara Keleti : cu maşinile poliţiei, bărbaţii care vorbesc, bebeluşii care plâng, pe podeau rece…
Cei 400 de imigranţi trec frontiera pe la Nickelsdorf, mergând spre un sat austriac unde îi aşteaptă cei de la Crucea Roşie. De acolo un tren special îi va duce la Viena. Aici, un alt tren este pregătit pentru a-i transporta la Munchen.
