După proba de astăzi, la limba şi literatura română a Bacalaureatului 2015, elevii s-au arătat extrem de optimişti. În faţa liceelor, fie că am mers la I.L. Caragiale, la liceul teoretic „Ioan Petruş“ sau la celebrul „Jean Monnet“- liceenii erau toţi un zâmbet. Verdictul lor pentru subiectele primite astăzi: extrem de simple. Până vor apărea şi notele, îi credem pe cuvânt pe liceenii noştri. Nu putem însă să nu reamintim de perlele cu care elevii ne-au obişnuit de fiecare dată. Peste 360.000 de elevi din clasele a XI-a şi a XII-a au susţinut, în martie 2015, simularea pentru examenul de bacalaureat, la proba de Limba şi literatura română. Ca în fiecare an, unele lucrări au stârmit râsul în rândul profesorilor corectori. Unele, sunt realmente delicioase!
O tânără liceană e sinceră la subiectul care i se cerea să scrie despre importanţa comunicării dintre copii şi părinţi:
„Eu şi tatăl meu nu avem o comunicare prea bună. El îmi spune mereu să nu mai vin dimineaţa de la club, eu îi spun că distracţia maximă incepe după miezul nopţii, dar nu mă ascultă, aşa că in loc sa comunicam, ne certam''.
Şi la subiectul cu importanţa vizionării ecranizărilor, după operele literare, liceenii s-au intrecut în perle.
„Trebuie să vezi întâi filmul, înainte să citeşti o carte, că e un fel de rezumat mai uşor de citit. Dacă nu s-a făcut film după carte nici n-ar trebui să se dea la examen“.
Două motive literare, de la liceeni citire:
„femeia s-a enervat că bărbatul mânca încet şi bărbatul era supărat că şi-a pierdut viaţa"
“Asocierea iubire-plumb evidenţiază că iubita este moartă", crede un alt elev din Bucureşti.
Care este explicaţia unui elev pentru care cuvântul „care-i“ se scrie cu cratimă:
„Care-i" e cu cratimă ca să nu se confunde cu orasul Carei, de unde am şi eu o rudă care se scrie cu litera mare“.
Altui licean, atunci când i s-a cerut un sinonim pentru cuvântul ''pretenţios“, a scris ''harfist'' şi ''ifosar''. A vorbit apoi, despre viziunea lui Arghezi despre lume:
„Arghezi...cine să-l înţeleagă pe omul asta? Sunt sigur că viaţa lui era tristă pentru că nu avea prieteni cu care să iasă la o bere. D-aia a scris poezii triste“.
