E plin Bucureştiul de hypermarket-uri, supermarket-uri şi tot felul de shop-uri, fiecare cu oferte care mai de care mai atrăgătoare. Toţi vor acelaşi lucru, banii populaţiei. Iar noi, bucureştenii, ne batem pentru orice. Pentru o tigaie, un “kil” de mălai sau două legume ceva mai ieftine decât de obicei. În perioada asta, fructele au preţuri nesimţit de mari. Mai ales bananele. N-a fost vremea bună prin Africa anul trecut? Ce s-a întâmplat? S-au răsturnat vapoarele când eu venit spre Europa? Cum să fie bananele, care nu sunt chiar cele mai sănătoase fructe, mai scumpe decât merele poloneze?
Balta Albă este un adevărat paradis al hypermarket-urilor, un "Eldorado" al marilor comercianti. Billa, Lidl, Penny, Auchan, toate sunt acolo. Şi, mai nou, ne "ameninţă" şi Carrefour că îşi bagă coada prin buzunarele noastre şi aşa goale. Oamenii de locuiesc în această zonă periferică a Capitalei se plimbă ca furnicuţele dintr-un magazin în altul. Astăzi e promoţie la săpun nu ştiu unde, mâine bagă ulei la nu ştiu care şi tot aşa. Deja se ştie că lunea şi joia aduc marfă nouă la unii, iar miercurea eşti zi de “alimentare” la alţii. Unele hypermarket-uri sunt chiar gard în gard. N-o să ne mire dacă în curând o să ne aflăm la Penny şi o să auzim cum la casa de marcat este chemat un angajat de la raionul de produse congelate din Auchan.
Evident, parcările sunt pline. Nu doar oamenii care umblă cu autobuzul şi având “atârnat” în urmă lor un cărucior pentru cumpărături primit în campania electorală frecventează astfel de magazine. Vin şi oameni cu o situaţie materială bună. Şi pe ei îi interesează să cumpere mai ieftin. Asta demonstrează că ăştia de au făcut averi chiar au arici la buzunar.
N-o să mă aştept totuşi să-l văd pe Copos în parcare la Penny, deşi azi am văzut acolo o maşină mai tare decât ceea ce are acum fostul patron al Rapidului. Un S8 era oprit fix pe trecerea de pietoni de la intrarea în magazin. Zic să nu claxonez, să nu mă dau nervos, că e soare afară, e o zi frumoasă, n-are rost să facem scandal. Poate că vreun genial om de afaceri a trecut pe la părinţi, care încă locuiesc în cartierul în care s-a născut business man-ul plecat de jos, din Baltă Albă, şi acum şi-a adus mama, aflată la o vârstă venerabilă, la cumpărături. Sau poate că este o femeie însărcinată în opt luni, care se deplasează greu, şi nu are voie să meargă mult pe jos. Dar nu, n-are cum să fie aşa. Pentru că de s-ar fi întâmplat unul dintre cele două cazuri enumerate mai sus, cel de la volan ar fi trebuit să coboare şi să deschidă uşa elegant şi să-i întindă mâna cu graţie femei. Nici vorbă. Din dreapta a coborât una, bă!, tânără, înaltă, subţirică, îmbrăcată în aşa fel încât să atragă atenţia, venită parcă de la sala de sport. O crăpoaică, cum se zice pe stradă. Ten măsliniu, par întins, buze puse în evidenţă datorită machiajiului. Eu sunt atent la două lucruri pe lumea asta, detaliile şi preţurile. Ea a intrat în magazin, el s-a dus să parcheze maşină luuungă cât o luna în care nu ţi-ai luat salariul. Evident, a pus-o pe două locuri.
Când ţi se întâmplă aşa ceva, deja începi să te simţi bogat, îţi dai palme că poate visezi. Adică tu eşti cu o maşină prăfuită, fugit de acasă în “adidaşi” şi trening, şi ajungi să îţi faci cumpărăturile în acelaşi loc cu oameni care îşi strigă prosperitatea conducând un S8? Înăuntru, este imposibil să nu o zăreşti pe diva din Baltă Albă. Tu orbecăi după banane, în vreme ce ea fuge către casele de marcat având în braţe un detergent pentru podele şi un mop. Asta e nivelul la periferie! Avem maşini şmechere, comportament de oameni bogaţi, dar frecăm pardoseală. Dar totuşi, o sugestie pentru Gucci, Armani şi alte branduri de lux. Faceţi, fraţilor, şi voi mopuri, că se caută!
Se spune că în România folclorul diferă de la regiune la altă. Se întâmplă asta şi în Bucureşti, de la un cartier la altul. Se poate observa şi în autobuzul 311. Dacă urci din centru, de la Piaţa Roseti, oamenii se comportă civilizat până la Iancului. Cum se intră pe Mihai Bravu şi maşina face dreapta spre Piaţa Muncii, este ca în junglă. Poti să ai doi gemeni în braţe, un rucsac în spinare şi burta la gură, nu-ţi dă nimeni voie să te aşezi. Civilizaţie, nu glumă.
Nici mall-urile nu seamănă cu altul. Şi asta nefăcând referire la magazine, preţuri, parcări sau alte treburi, ci la cei care le frecventează. În Băneasa şi Aviaţiei e lumea mai spălată, în vreme ce la Unirea te simţi ca acum 20 de ani la Big Berceni. La Piaţa Sudului e fix că la ţară. Acolo sunt mai mulţi clienţi din Olteniţa decât din Bucureşti. Care mai sunt? Mall Bucureşti, ăla din Vitan, este strămoşul comerţului civilizat din România. Cel mai tare îmi place concurenţă dintre aia din Pantelimon şi cei aflaţi pe undeva prin Drumul Taberei sau Militari, cei cu patinoarul. E plin de şmecheri peste tot, nu mai ai loc la masă din cauza lor, vorbesc de sume pe care nu ştiu nici măcar să le scrie, dar când pornesc spre casă te întreabă unde e staţia de tramvai. Harta şmecheriei din Bucureşti se poate face foarte uşor ţinând cont de tipologia personajelor care îşi fac veacul prin fiecare mall. “Topografii” trebuie să rămână mereu în alertă. Anul asta se mai deschidă încă una bucată centru comercial. L-au pus gard în gard cu Parcul Alexandru Ioan Cuza, care este cel mai frumos parc din Bucureşti şi poate chiar şi din România, undeva la graniţa dintre cartierele Titan şi Dristor. Îmi cer scuze că n-am zis nimic despre Liberty şi Plaza România, dar n-am mai fost pe acolo de mulţi ani, nici nu ştiu dacă mai există.
