La vremea când, răstignit pe cer, Carul Mare își îndreptase deja oiștea spre răsărit vestind, peste un ceas, începutul noii zile, peste plaja ocupată de tineri, se stingeau acordurile piesei „Pasăre de galben”. A mai trecut o vreme-n vamă, s-a mai sfârșit un festival și s-a mai adunat o desagă de amintiri. Suficiente cât să țină viu spiritul și cât să alimenteze dorința de-a fi din nou prezenți, la anul, la cea de-a XII-a ediție Folk U 2016.
La fel ca-n celelalte două seri, ultima seară a adunat unii dintre cei mai reprezentativi muzicieni ai scenei românești: Claudiu Pălălae, Tatiana și Marius Ojog (Fox Studis), Maria Gheorghiu, Adi Sărmășan, Zoia Alecu, Emeric Imre & Jimi El Laco, Florin Chilian, Dan Andrei Aldea, Nicu Alifantis & Zan și Pasărea Rock. Ca-n rândurile trecute, publicul nu iese din tiparul autoimpus și păstrează aceeași doi timpi de reacție: cuminți, așezați pe nisip până la lăsarea întunericului și dinamici, ridicați în picioare după aceea.
Primul artist de pe listă, Claudiu Pălălae, a avut sarcina de a face introducerea și a-i pregăti pe cei prezenți pentru o noapte lungă și frumoasă. Tatiana Ojog a cântat câteva piese cu puternice inflexiuni de jazz, Maria Gheorghiu a atins coarda sensibilă a celor ce încă mai cred într-o unire a Basarabiei cu România, urmând ca Adi Sărmășan să vină cu piese deconectante, lejere, senine, de vacanță. E chiar o bucurie să-l asculți pe Adi, să te lași încărcat pozitiv de optimismul pieselor sale! A urmat Zoia cu vocea sa puternică, inconfundabilă, impunătoare și Emeric Imre & Jimi El Laco, împreună aducând ceva din atmosfera de odinioară a Cenaclului Flacăra.
Dacă până aici a fost partea mai relaxantă, mai de „divertisment”, a spectacolului, lucrurile “mai serioase” încep să se întâmple o dată cu apariția lui Florin Chilian și a interpretării a câtorva dintre „poruncile” sale și mai vechei piese “Iubi”. Revenit după mulți, muți ani petrecuți în străinătate, Dan Andrei Aldea, leader-ul fostei formații Sfinx a anilor 70, a fost cu adevărat surpriza serii. Cum, de la plecarea lui s-au succedat mai multe generații, Dan a ținut să explice calm, liniștit, cu modestie, traseul său prin muzica românească, traseu muzical care a marcat zeci sau sute de chitariști și cantautori de la noi.
De remarcat că, în semn de respect și admirație față de marele muzician, toți componenții fostului Phoenix (metamorfozat acum în Pasărea Rock): Baniciu, Kappl, Ovidiu Lipan Țăndărică și cei de la Zan au stat în picioare la colțul scenei pe toată durata recitalului lui Andrei Aldea. Piese vechi din Sfinx (Șir de cocori, Brad bătrân) și piese resuscitate și ținute în topul preferințelor publicului de Florian Pittiș (Cântecul bufonului, Om bun) au arătat încă o dată importanța anilor 70-80 pentru muzica rock românească. Finalul a fost absolut sublim prin interpretarea celebrei piese a lui Jimi Hendrix “Hey Joe”.
Nicu Alifantis a fost încântător ca întotdeauna, mereu cu același aer respectuos și cu aceeași seriozitate față de public în selecția și interpretarea materialului muzical. La vremea când jumătate din noapte de scursese demult, Pasărea Rock electriza publicul cu piese, în special de pe albumul „Cantafabule”, compuse de Kappl și cu piese de scucces scrise de Baniciu în perioada de după plecarea celorlalți membri Phoenix. Noaptea înaltă de vară s-a încheiat cu “Andrii Popa” și „Pasăre de galben” cântată la bis.
Luna, la rându-i de un galben mălăieț, strălucea vie lungind peste nisip siluetele de ciupercă ale umbrelelor de stuf. În același timp, valurile înspumate preluau ultimele acorduri călăuzindu-le, tot muzical, „dincolo de orice vamă/dincolo de da sau nu/dincolo de toată lumea/Folk You!” Asta până la anul, la următoarea ediție!
___________
Dincolo de orice vamă, dincolo de da sau nu, Folk U! Florian Pittiș 2015 a împărțit fericire tuturor celor participanți, timp de trei nopți ca-n povești, cu ajutorul Ministerului Culturii
