"Am subestimat problemele motorului. Sunt două greșeli grave pentru care acum plătim", a afirmat Enders, citat de Journal d'Aviation.
Președintele Airbus a precizat că, în momentul demarării programului, "am fost convinși de șefii guvernelor europene" să alegem o soluție de motorizare inadecvată pentru cel mai mare avion de transport militar.
Enders spune, însă, că aparatul are un "potențial enorm".
Construcția aparatului A-400M a întâmpinat numeroase obstacole încă de la lansarea programului, în 2003, la solicitarea armatelor europene: întârzieri de fabricație și livrare, depășirea costului bugetat inițial de 6,2 miliarde de euro (30% din buget) și dispute între clienți și constructorul Airbus.
Germania s-a plâns de numeroase deficiențe la primul exemplar care i-a fost livrat în decembrie 2014, cu patru ani de întârziere față de calendarul inițial. Reacționând la aceste critici, Airbus a anunțat în ianuarie 2015 reorganizarea ramurii sale militare, al cărei director a fost concediat.
Echipat cu patru turbopropulsoare, avionul Airbus A400M poate transporta până la 37 de tone pe o distanță de 3.300 km și poate ateriza pe terenuri precum nisipul, cu blindate sau elicoptere la bord.
Până în mai 2015, fuseseră comandate 174 de exemplare, dintre care 50 de Franța, 53 de Germania, 27 de Spania și 22 de către Marea Britanie.
