Şapte tineri din Vaslui, Burada Silviu Ovidiu, Avădanei Silviu, Burlacu Paul Andrei, Bolboceanu Petrică Ionuţ, Boicu Ionuţ Bogdan, Rotaru Alin Dumitru și Surleac Ioan sunt acuzaţi că, la data de 10 noiembrie 2014, au întreţinut relaţii sexuale prin constrângere cu partea vătămată M.M.R., lipsind-o pe aceasta de libertate timp de circa 3 ore. Şase dintre ei au fost arestaţi a doua zi, 12 noiembrie 2014, iar Bolboceanu Petrică - la 13 noiembrie.
La 8 decembrie 2014, cei șapte au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracţiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal. De atunci, Judecătoria Vaslui a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv. Până în 2 aprilie a.c., când, deliberând, instanţa a decis înlocuirea arestului preventiv pentru trei dintre inculpaţi: Boicu Ionuţ Bogdan, Rotaru Alin Dumitru și Surleac Ioan. Aceștia sunt cei care au recunoscut săvârșirea faptei.
Judecătoria Vaslui a decis menţinerea arestului preventiv
Ȋn cazul celorlalţi patru, instanţa a apreciat că „deşi au trecut patru luni de la săvârşirea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat până la un nivel care să permită, la momentul actual, punerea în libertate a inculpaţilor şi nici vreo altă măsură preventivă neprivativă de libertate”.
„Instanţa a constatat că cercetarea judecătorească se află într-un stadiu incipient, pentru inculpaţii care nu au ales procedura simplificată urmând a fi administrate probe; având în vedere şi poziţia persoanei vătămate, constatată personal de instanţă cu ocazia declaraţiei dată de către aceasta privind faptul că nu îşi retrage plângerile faţă de cei patru inculpaţi, instanţa a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se menţin şi la acest moment şi că nu au intervenit elemente noi care să convingă organul judiciar că măsura luată nu mai este una proporţională cu scopul ei”, se precizează în motivarea deciziei Judecătoriei Vaslui.
„În raport de gravitatea acuzaţiilor aduse, argumentele aduse de inculpaţi constând în faptul că aceştia sunt infractori primari, că nu au antecedente penale sau că potrivit caracterizărilor depuse la dosar aceştia sunt cunoscuţi în comunitate ca nişte persoane liniştite, nu pot fi primite de instanţă ca temei pentru înlocuirea măsurii preventive cu o alta mai uşoară, în condiţiile în care aceste circumstanţe nu au avut relevanţă în timpul săvârşirii faptelor ce li se reţine în sarcină. (...) În prezenta cauză, instanţa are în vedere nu doar gravitatea faptelor comise ci şi circumstanţele comiterii acestora precum şi rezonanţa socială profund negativă pe care faptele inculpaţilor o generează asupra comunităţii şi opiniei publice, rezonanţa socială intrând în noţiunea de pericol social concret al lăsării în libertate a inculpaţilor sau al dispunerii unei măsuri privative de libertate mai uşoară decât arestul preventiv”, precizează magistratul de la Judecătoarea Vaslui.
„S-au administrat deja majoritatea probelor în acuzare”
Burada Silviu Ovidiu, Avădanei Silviu, Burlacu Paul Andrei, Bolboceanu Petrică Ionuţ au contestat această decizie, iar cauza a ajuns la instanţa superioară, Tribunalul Vaslui.
Ȋn faţa judecătorului, avocaţii celor patru au invocat existenţa unui tratament discrepant faţă de inculpaţii care au recunoscut şi faţă de care s-a luat măsura arestului la domiciliu şi inculpaţii care nu au recunoscut comiterea faptei şi faţă de care s-a menţinut arestul preventiv. De asemenea, apărătorii au invocat și faptul că s-a depăşit termenul rezonabil al măsurii arestării preventive, apreciind că rezonanţa socială a faptei s-a diminuat odată cu scurgerea timpului, având în vedere că persoana vătămată a înţeles să se împace cu un inculpat. S-a arătat că, de asemenea, și că cercetarea judecătorească nu ar putea fi influenţată prin punerea inculpaţilor în arest preventiv, în condiţiile în care a fost încuviinţat doar probatoriu propus de inculpaţi în apărare.
La 9 aprilie a.c., Tribunalul Vaslui a admis contestaţiilor celor 4 și a dispuns înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. „Ţinând seama de toate circumstanţele cauzei, precum şi de conduita procesuală şi de celelalte împrejurări care caracterizează persoana inculpaţilor B.O.-S., A.S., B.P.-A. şi B.P.-I., tribunalul consideră că măsura preventivă a arestului la domiciliu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin.1 şi anume asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni. Ȋn raport de aceleaşi circumstanţe, instanţa de control judiciar apreciază că, în actualul stadiu procesual al cauzei în care sunt judecaţi inculpaţii, măsura arestării preventive nu mai întrunește cerinţa proporţionalităţii acesteia cu gravitatea acuzaţiei aduse acestora”, se precizează în motivarea deciziei Tribunalului Vaslui.
Pentru a ajunge la această concluzie, „tribunalul a avut în vedere lipsa antecedentelor penale ale celor patru inculpaţi, care se află la primul conflict cu legea penală, durata pe aceștia au petrecut-o în arest preventiv (de circa 5 luni), ce a permis inculpaţilor să conştientizeze care sunt urmările comiterii de fapte antisociale, diminuarea odată cu trecerea timpului a tulburării sociale generate de faptele inculpaţilor (apreciere făcută de instanţa de fond in privinţa inculpaţilor B.I.B., R.A.D. şi S.I. şi nereţinută, în mod neîntemeiat, în privinţa contestatorilor). De asemenea, tribunalul are în vedere că judecata este în faza cercetării judecătorești, moment procesual la care s-au administrat deja marea majoritate a probelor în acuzare, iar procurorul de ședinţă nu a mai propus alte probe în susţinerea acuzaţiilor aduse inculpaţilor. Ȋn acest context, este evident că riscul ca cei patru inculpaţi să influenţeze aflarea adevărului în cauză este mult diminuat.”
„Măsura preventivă nu poate fi transformată într-o pedeapsă anticipată”
„Este adevărat că faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii B.O.-S., A.S., B.P.-A. şi B.P.-I., (infracţiuni de viol şi lipsire de libertate în mod ilegal, comise de mai multe persoane împreună, asupra unei victime minore la data faptelor) prezintă o gravitate extrem de ridicată, însă aceasta nu poate să constituie prin ea însăşi un temei suficient pentru prelungirea pe o durată nelimitată a detenţiei provizorii, transformând această măsură preventivă într-o pedeapsă anticipată. De altfel, în privinţa celorlalţi inculpaţi din cauză, B.I.B., R.A.D. şi S.I., judecaţi pentru aceleaşi fapte, judecătorul fondului a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, iar parchetul nu a contestat această decizie a primei instanţe”, subliniază, în motivare, judecătorul de la Tribunalul Vaslui.
„Faptul că inculpaţii B.O.-S., A.S., B.P.-A. şi B.P.-I. nu au recunoscut comiterea faptei, neprevalându-se de procedura simplificată de judecată, spre deosebire de inculpaţii B.I.B., R.A.D. şi S.I., nu poate fi în sine reţinut ca motiv care să-i excludă pe cei dintâi de la alternativa arestului la domiciliu. Ca principiu fundamental al procesului penal, inculpatul beneficiază de privilegiul împotriva autoincriminării, astfel că nerecunoașterea faptelor de care este acuzat un inculpat nu poate fi folosit automat în defavoarea sa cu prilejul aprecierii asupra măsurilor preventive. Dimpotrivă, recunoașterea faptei comise va genera, în urma stabilirii vinovăţiei inculpatului de către instanţa de judecată, efecte pozitive, precum reducerea limitelor de pedeapsă, aplicarea suspendării executării pedepsei, etc.”
La data de 7 mai 2015 când, prin Decizia nr.361, Curtea Constituţională a României a decis că măsura arestului la domiciliu este neconstituţională, toţi cei șapte tineri acuzaţi de viol se aflau în arest la domiciliu.
Decizia CCR a fost publicată în Monitorul Oficial nr.419 din 12.06.2015. O săptămână mai târziu, la termenul din 19 iunie a.c., Judecătoria Vaslui a fost nevoită să dispună, pentru toţi cei șapte inculpaţi, „înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar”.
Ȋn acest moment, conform art.212 alin 8 din Codul de Procedură Penală, măsura controlului judiciar nu poate fi revocată de către judecător decât dacă există dovezi că inculpaţii au încălcat condiţiile impuse de către instanţă, adică „dispoziţiile legale care reglementează condiţiile de luare a acesteia”.
