Într-o postare pe blogul personal, fostul premier Adrian Năstase arată cum a aterizat formula "suspiciuni rezonabile" în Codurile penale, înlocuind varianta "indicii temeinice". Conform fostului premier, consultanţa străină a ajutat foarte mult la redactarea celor două Coduri Penale româneşti.
"Aşa cum bănuiţi, sunt în admiraţia celor care au redactat codurile penale. Evident, consultanţa străină i-a ajutat foarte mult. Cu toate astea mi-am pus unele întrebări. Spre exemplu, în legătură cu formula <suspiciuni rezonabile>. Cum a aterizat formula în cauză în codurile româneşti, înlocuind varianta <indicii temeinice>?
Probabil dintr-o greşeală de interpretare. Cei care au văzut filme americane despre procese au tradus – bănuiesc – <doubt> prin românescul „suspiciune”. De fapt, doubt, în această formulă – <beyond reasonable doubt> se traduce prin <dincolo de orice ÎNDOIALĂ>, nu prin dincolo de orice SUSPICIUNE. <Doubt> înseamnă în aceste cazuri, lipsă de certitudine, ne-incredere.
Şi, oricum, această expresie nu are nicio legătură cu deciziile de arestare de către procurori, ci vizează situaţia unui inculpat în faţa juraţilor.
Suspiciunea presupune o componentă subiectivă, un sentiment că cineva ar fi putut săvârşi o anumită infracţiune. „Indiciile” obligă la stabilirea unor aspecte obiective, evitând riscul unor posibile decizii şicanatorii", scrie Adrian Năstase.
Fostul premier se întreabă, în acest context, de ce nu a fost preluată formularea din art.5 al Convenţiei europene a drepturilor omului (în varianta românească) şi anume „MOTIVE VEROSIMILE” sau „MOTIVE TEMEINICE”, reproducând conţinutul acestui articol ce se referă la dreptul la libertate şi la siguranţă:
1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale :
dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent ;
dacă a făcut obiectul unei arestări sau deţineri legale pentru nerespectarea unei hotărâri pronunţate de un tribunal, conform legii, ori în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege ;
dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există MOTIVE VEROSIMILE de a se bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice ale necesităţii de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia „.
"Este adevărat că varianta franceză a Convenţiei vorbeşte de <raţiuni plauzibile>şi <motive rezonabile>, în timp ce varianta engleză menţionează <suspiciune rezonabilă>. A fost aleasă varianta provenită din dreptul anglo-saxon, nu cea din dreptul european. Iată, însă, că, în aceste condiţii, apar diverse dispute în legătură cu aplicarea prevederilor din noul cod de procedură penală", conchide Adrian Năstase .
