Amintirile pot fi înșelătoare, pot reproduce trecutul de o manieră deformată, astfel încât să ajungă să elimine anumite elemente din istorie. Pot părea vorbe mari, dar realitatea demonstrează că, de 70 de ani, trăim astfel de deformări ale adevărului istoric și ajungem, poate, să le și îngurgităm fără poticneli.
Chiar dacă în spatele acestui fapt nu există nici o rea-voință, sau vreun efort conștient de a falsifica sau trece ceva sub tăcere, memoria noastră deformează și șterge anumite evenimente, iar pe altele le „născocește” de-a dreptul, schimbându-le de asemenea câteodată ordinea.
Evitarea trecutului nu va face ca problemele istoriei să dispară
Dar evitarea trecutului nu va face ca problemele istoriei să dispară. Cuvintele îi aparțin scriitorului și traducătorului Martin Pollack, dar ar putea aparține oricăruia dintre noi, dacă am avea răgazul de a privi cu onestitate în trecut.
Martin Pollack a fost unul dintre cei circa 250 de invitați, din 27 de țări, care au participat, la Viena, între 11 și 13 mai, la simpozionul anual ”Memoria Europei”, organizat de această dată de Austria, la Academia Diplomatică din capitală.
Ediția de anul acesta a fost dedicată memoriei Celui de-al Doilea Război Mondial și a unor noțiuni ca învingător, învins, făptaș, victimă, martor pasiv, studiate în contextul acestuia. Evenimentul este organizat anual la inițiativa Rețelei Europene Memorie și Solidaritate. Ciclul simpozionelor “Memoria Europei” a început în septembrie 2012 la Gdańsk, în Polonia. Următoarele ediții au avut loc la Berlin și Praga.
România, în Rețeaua Europeană Memorie și Solidaritate
Rețeaua Europeană Memorie și Solidaritate (REMS) este o rețea internațională, al cărei scop este cercetarea, documentarea și popularizarea cunoștințelor despre istoria Europei din secolul XX și modalitățile de comemorare ale acesteia, punându-se accentul mai cu seamă pe prezentarea perioadei dictaturilor, a războaielor și a revoltelor sociale împotriva lipsei de libertate. Membrii rețelei sunt: Germania, Polonia, Slovacia și Ungaria precum și România. Statut de observatori au: Austria și Cehia.
”Oare ne înșeală memoria?”, s-a întrebat profesorul Krzysztof Zamorski, de la Universitatea Jagiellonă din Polonia, exprimându-și părerea de rău din cauza faptului că, în continuare există numeroși oameni politici, ziariști și publiciști străini, care folosesc noțiunea mincinoasă din punct de vedere istoric de „lagăre de concentrare poloneze” în loc de „lagărele de concentrare germane, naziste”.
”În multe cazuri asemenea neînțelegeri nu au nimic în comun cu folosirea noțiunilor mincinoase referitoare la trecut, ci pur și simplu sunt legate de uitare”, este de părere profesorul.
Spațiul istoric devine un obiect al închipuirilor
”Spațiul istoric în care s-au desfășurat evenimentele celui de-al II-lea război mondial, devine din ce în ce mai mult un obiect al închipuirilor, departe de experiența adevărată. În același timp tocmai în evenimentele de acum șaptezeci de ani putem recunoaște cu ușurință sursele frontierelor actuale și ale divizărilor politice”, a adaugat acesta.
În discuția pe tema memoriei referitoare la evenimentele din anii 1939-45 nu au lipsit de asemenea referiri la contemporaneitate. Prof. Jan Rydel, președintele Comitetului de Conducere al Rețelei Memorie și Solidaritate, a spus: ”Ordinea lumii de azi, stabilită acum 70 de ani se apropie de sfârșit.
Poate aici, pe malurile Dunării, aceste vibrații nu sunt atât de perceptibile ca în Talin, Riga, Varșvoia, Cracovia, Przemysl și București. Pe când la Lwow și Cernăuți se aud din depărtare tunetele artileriei”.
”Istoriografia se concentrează asupra victimelor. Dar noi avem nevoie de o rețea europeană de cercetare a autorului. Există un punct în empatie, dar el ne poate conduce pe un drum greșit sau la concluzii care nu ne oferă perspectiva completă. Avem nevoie de o abordare de cercetare neempatică”, a fost avertismentul unui alt participant, Habbo Knoch.
În Europa de Est, războiul nu s-a încheiat la 8 Mai
Patronajul onorific al evenimentului a fost preluat de președintele Austriei, Heinz Fischer, care a și deschis cea de-a doua zi a simpozionului la care au participat istorici și reprezentanți ai instituțiilor și organizațiilor care se ocupă de istoria secolului XX, care au lansat îndemnul ”Niciodată război, niciodată Holocaust, niciodată rasism” către statele europene, care ar trebui să se confrunte cu propriul trecut, pentru a nu repeta propriile greșeli.
De altfel, simpozionul a fost o bună ocazie de a se vorbi nu doar despre război, ci și despre consecințele sale, în special pentru Europa de Est. Căci, după cum sublinia și prof. Tamas Stark, ”în această regiune, războiul nu s-a încheiat la 8 Mai, din cauza unei alte ocupații, diferite, care tocmai a început atunci. În Europa de Est războiul s-a încheiat în 1989, odată cu căderea comunismului, a fost concluzia sa. (M.C, I.D)
