Ieri, 16 iunie, Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) s-a pronunțat în cauza Delfi vs. Estonia, apreciind că un portal de știri este responsabil pentru comentariile defăimatoare postate de cititori.
În octombrie 2013, CEDO emisese o hotărâre în cauza Delfi AS v. Estonia, respingând cererea reclamantei, gestionară a unui portal (internet) de ştiri. Aceasta critica, din perspectiva articolului 10 din Convenţie (libertatea de exprimare), sancţiunea aplicată potrivit dreptului intern, pentru responsabilitatea ce îi fusese stabilită cu privire la mesajele anonime postate de cititorii site-ului.
Un articol despre o agenţie de turism
Delfi AS este o societate înmatriculată în Estonia, proprietara unuia dintre cele mai importante site-uri naţionale de internet, specializate în servicii de ştiri.
În ianuarie 2006, pe acest site a fost publicat un articol referitor la o agenţie de turism, analizându-se decizia acesteia de a schimba itinerariul unor vacanţe, pentru a asigura legătura între anumite insule. Articolul a generat numeroase discuţii pe site-ul de ştiri, cu mesaje extrem de injurioase sau ameninţătoare la adresa agenţiei de turism şi a proprietarilor/acţionarilor acesteia, comentariile fiind publice, iar cititorii având acces la ele.
În aprilie 2006, agenţia de turism a dat în judecată societatea Delfi AS. Acţiunea a fost admisă, considerându-se că mesajele au fost defăimătoare şi de natură a angaja răspunderea societăţii Delfi AS. Astfel, instanţă a obligat-o să plătească despăgubiri de aproximativ 320 de euro.
Delfi AS a atacat decizia, susţinând că activităţile sale de prestare de servicii de internet sau de stocare a datelor reprezintă un aspect pur tehnic, automat şi pasiv, în sensul Directivei Uniunii Europene 2000/31/CE cu privire la comerţul electronic, ceea ce, potrivit normei europene, ar exonera-o de răspundere. Recursul a fost respins, iar Delfi AS s-a adresat CEDO.
Site-ul a luat prea puţine măsuri de protecţie
Ȋn prima decizie, din octombrie 2013, CEDO a admis faptul că prin aplicarea sancţiunii respective a existat o ingerinţă în libertatea de exprimare a reclamantei. În acelaşi timp însă, Curtea a reţinut că ingerinţa avea o bază legală în legislaţia estoniană și, potrivit jurisprudenţei, instanţelor naţionale le revine sarcina să interpreteze dreptul intern.
În continuare, CEDO a precizat că articolul 10 autorizează ingerinţele în libertatea de exprimare în scopul de a proteja reputaţia terţilor, cu condiţia ca aceste ingerinţe să fie proporţionale, din perspectiva circumstanţelor particulare fiecărei cauze.
Pentru a se pronunţa cu privire la proporţionalitatea ingerinţelor, Curtea a analizat câteva aspecte relevante cauzei. În primul rând, în ceea ce priveşte conţinutul mesajelor postate pe internet, Curtea a observat faptul că acele comentarii aveau caracter injurios, ameninţător şi defăimător. Având în vedere modul în care a fost conceput articolul referitor la agenţia de turism, reclamanta ar fi trebuit să se aştepte la postarea unor mesaje insultătoare şi să dea dovadă de vigilenţă, pentru a evita posibilitatea de a i se reproşa că, prin faptele sale, a adus atingere reputaţiei unui terţ.
În al doilea rând, CEDO a observat că Delfi AS a luat anumite măsuri pentru a împiedica publicarea mesajelor defăimătoare. Pagina web unde a fost publicat articolul avertiza cititorii că aceştia poartă responsabilitatea comentariilor postate şi interzicea ameninţările şi insultele. De asemenea, portalul avea instalat un dispozitiv de cenzurare automată a mesajelor ce conţineau anumite cuvinte vulgare. În plus, cu un singur click pe o imagine de pe ecran (icon), internauţii puteau semnala administratorilor site-ului mesajele insultătoare, în scopul eliminării lor. Cu toate acestea, avertismentele respective nu au putut împiedica publicarea unui mare număr de mesaje insultătoare. În acelaşi timp, nici dispozitivul automat care funcţiona pe baza unor cuvinte cheie, nici sistemul de avertizare şi eliminare nu au permis cenzurarea în timp util a mesajelor în discuţie.
În al treilea rând, în ceea ce priveşte responsabilitatea individuală a autorilor mesajelor, Curtea observă că agenţia de turism ar fi putut încerca să îi urmărească în justiţie pe aceştia, în locul reclamantei, Delfi AS, însă identificarea lor ar fi fost extrem de dificilă, în condiţiile în care postările erau făcute fără să existe obligaţia autorilor de a-şi prezenta identitatea, iar o mare parte dintre mesaje erau anonime.
Prin urmare, CEDO a considerat că autorităţile interne au acţionat într-o manieră realistă, reţinând responsabilitatea Delfi AS în privinţa mesajelor respective, dar şi într-o manieră rezonabilă, având în vedere că site-ul de ştiri avea un anumit profit comercial de pe urma mesajelor publicate.
În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, CEDO a constatat că aceasta a avut un nivel relativ redus (cca 320 de euro), iar instanţele interne nu au obligat-o să instituie pe site măsuri de protecţie ale drepturilor terţilor, susceptibile de a restrânge libertatea de exprimare.
Libertatea de exprimare nu a fost încălcată
Ieri, Marea Cameră a Curţii Europeane a Drepturilor Omului a decis, la rându-i, că „pe baza evaluării concrete a aspectele mai sus menţionate, ținând cont de motivarea Curții Supreme în acest caz, în special de natura extremă a comentariilor în cauză, de faptul că acele comentarii au fost postate ca reacție la un articol publicat de societatea reclamantă pe portalul său de știri, gestionat în baza unor raţiuni comerciale, ținând cont de insuficiența măsurilor luate de compania reclamantă pentru a elimina, fără întârziere, imediat după publicare, comentariile cu un limbaj violent sau care incită la ură și violenţă sau pentru a se asigura că există o posibilitate reală ca autorii unor astfel de comentarii să fie trași la raspundere, ținând cont de sancțiunea moderată aplicată companiei reclamante, Curtea constată că decizia instanțelor interne, de a trage la răspundere societătea reclamantă, s-a bazat pe motive temeinice și suficiente, având în vedere marja de apreciere acordată statului pârât. Prin urmare, această măsură nu constituie o restricție disproporționată privind dreptul societăţii reclamante la libertatea de exprimare. Ȋn consecinţă, nu a existat o violare a articolului 10 al Convenției.”
