Specialiştii ne recomandă să citim etichetele produselor alimentare pe care le cumpărăm. La rândul lor, producătorii au datoria să nu sugereze, pe etichete, prezenţa unor ingrediente care nu există.
O Directivă a Comisiei Europene a reglementat această situaţie. Este dreptul consumatorului să ştie ce produse cumpără. Decizia UE, aplicabilă în toate statele membre, a venit după ce, în Germania, o societate a fost reclamată pentru că pe eticheta produsului era precizat că ar contine ingrediente naturale, dar în realitate produsul conţinea doar arome cu gustul respectivelor fructe.
Astfel, etichetele produselor preambalate trebuie să includă următoarele informaţii:
denumirea produsului alimentar;
lista ingredientelor;
orice ingredient sau adjuvant tehnologic care provoacă alergii sau intoleranta, utilizat în fabricarea sau prepararea unui produs alimentar şi încă prezent în produsul finit, chiar şi într-o formă modificată;
cantitatea de anumite ingrediente sau categorii de ingrediente;
cantitatea netă de produs alimentar;
dată durabilităţii minimale sau data limită de consum;
condiţiile speciale de păstrare şi/sau condiţiile de utilizare;
numele său denumirea comercială şi adresa operatorului din sectorul alimentar responsabil cu informarea consumatorilor;
tara de origine sau locul de provenienţă (în anumite cazuri);
instrucţiuni de utilizare, în cazul în care omiterea lor ar îngreuna utilizarea corectă a produsului alimentar;
pentru băuturile care conţin mai mult de 1,2 % de alcool în volum, concentraţia alcoolică dobândită.
În cazul produselor alimentare care nu sunt preambalate, obligatorie este doar includerea informaţiilor referitoare la ingredientele alergene (în restaurante, de exemplu, acestea trebuie să fie trecute în meniu).
Din decembrie 2016, pe lângă informaţiile enumerate mai sus, etichetele produselor vor trebui să conţină şi informaţiile nutriţionale. Deocamdată, acest lucru este opţional.
