Anton Florin, fiul lui Emil și Vasilica, născut la data de 19 iunie 1984, în București. A fost reţinut în dimineaţa zilei de 26 august 2010 când, la orele 6:00, o echipă de poliţiști purtând cagule a descins în casa vecinei sale. Ȋn această operaţiune au mai fost reţinuţi alţi șase suspecţi. Anton Florin a fost urcat în mașina poliţiei. Pe bancheta din spate, alături de el, stătea B.A.M., un poliţist care, conform declaraţiilor lui Anton, i-a izbit un pumn în stomac. A fost primul semn de cordialitate.
Interogarea suspectului
Odată ajuns la sediul IJP Ilfov, un alt polițist, V.V., a început să-l lovească, cu pumnii și cu picioarele. I s-au alăturat imediat și alţi agenți de poliţie, care au început să dea în el cu bucăţi de cabluri metalice. Anton susţine că poliţistul B.A.M, i-ar fi administrat și șocuri electrice. Şi că, în timp ce el era căzut la podea, poliţiștii îl loveau, strigându-i să spună ce a furat.
Ȋn acel moment al „interogatoriului”, au apărut alţi doi polițiști, A.D.S. și G.A.I., care, susţine Anton, au început să-l lovească în zona ficatului.
După ce Judecătoria Buftea a admis arestarea preventivă a suspectului pentru 30 de zile, în noaptea de 26/27 august 2010 el a fost examinat de o asistentă medicală, înainte de a fi introdus în arest. Ȋn fișa medicală, asistenta a menţionat că Anton Florin prezenta excoriaţii în partea superioară a spatelui.
La 28 august 2010, aflat în arest preventiv, Anton s-a plâns că se simte rău și a fost dus la camera de gardă a Spitalului Elias din București.
O expertiză medico-legală a stabilit că el prezenta „multiple contuzii prin agresiune (despre care pacientul) spune că au fost produse cu douăzeci și patru ore mai devreme. Traumatism cranian cerebral minor. Contuzie toracică și abdominală minore. Contuzie la încheietura mâinii drepte. Contuzie la piciorul drept, cu plagă deschisă la acest nivel. Din documentele medicale mai sus menționate (...), aceste leziuni ar fi putut fi produse cel mai probabil în 26 august 2010, prin lovituri cu obiecte dure. Necesită șapte-opt zile de îngrijiri medicale.
Nici examenul clinic care a fost menționat, nici alte elemente obiective nu au dus la concluzia că pacientului i-ar fi fost aplicate electroșocuri.”
Anchetarea poliţiștilor
La 15 septembrie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a deschis din oficiu o anchetă pentru investigarea neregulilor semnalate de patru delegaţi ai Comitetului european pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane și degradante (C.P.T.). Ȋn timpul vizitei lor la mai multe centre de detenție din România, delegaţii C.P.T. l-au întâlnit și pe Anton Florin și i-au aflat povestea.
La 8 octombrie 2010, acesta a depus o plângere penală cu privire la violențele la care a fost supus în 26 august 2010.
Ȋn dosarul deschis, procurorii au reușit să adune, ca probe, declarația reclamantului, cele ale polițiștilor implicați, un raport medico-legal și un proces verbal de recunoaștere a suspecţilor din fotografii. Florin Anton nu știa numele polițiștilor pe care îi acuza că l-au bătut, iar anchetatorii i-au pus la dispoziţie peste șaizeci de poze. Din ele, Anton a recunoscut cinci poliţiști: B.A.M., V.V., D.I., G.A.I. și A.D.S. Audiaţi fiind, cei cinci au negat că ar fi comis vreun abuz.
La 25 octombrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a decis neînceperea urmăririi penale faţă de patru ofițeri de poliție, printre care și A.D.S. și G.A.I., pentru mai multe multe acuzaţii, inclusiv cea de rele tratamente (art. 267 din Codul Penal), susținând că faptele reclamate nu există sau că elementele constitutive ale pretinselor infracțiuni nu au fost întrunite în cauză.
Prin aceeași decizie, procurorul a dispus, de asemenea, deschiderea unui nou dosar pentru anchetarea poliţiștilor V.V., B.A.M., D.I. și a altor 11 agenţi de poliție, pentru presupusele violențe la care au fost supuși Florin Anton și celelalte persoane reţinute în ziua de 26 august 2010. Cazul a fost trimis la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Analizând contestaţia depusă de Florin Anton, la 23 noiembrie 2011 procurorul șef a confirmat NUP-ul, pe motiv că „prezumția de nevinovăție de care se bucură polițiștii în cauză nu a fost răsturnată." Decizia lui nu face însă nicio referire la leziunile suferite de reclamant, imediat după el a fost reţinut, în 26 august 2010.
Florin Anton a făcut o nouă contestaţie, la Curtea de Apel București, sesizând că Parchetul nu a investigat serios faptele reclamate de el. Într-o hotărâre definitivă, la 7 iunie 2012 instanța de apel i-a respins recursul, considerându-se că investigațiile au fost bine efectuate și arătându-se că ele au constat în audierea a patru ofiţeri de poliție.
Bâlbele statului român
Între timp, printr-o decizie din 4 ianuarie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a hotărât neînceperea urmăririi penale faţă de cei 14 agenţi de poliție implicați în cazul celor suspecților reţinuți la 26 august 2010. Printre ei se aflau și polițiștii B.A.M., V.V. și D.I., identificaţi de Florin Anton ca fiind cei care l-au bătut. În decizia luată, procurorii au menţionat că nu a existat nicio probă directă că Florin Anton sau ceilalţi suspecţi ar fi fost agresaţi de către polițiști.
La 30 august 2012, Florin Anton s-a adresat Curţii Europeane a Drepturilor Omului (CEDO).
Guvernul României a cerut respingerea acestei plângeri, pe motiv că reclamantul nu a epuizat toate căile de atac interne, necontestând decizia din 4 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Florin Anton susține însă că, fiind arestat la acea dată, a trimis contestaţia prin poștă, fără a primi vreun răspuns.
CEDO a considerat că reclamantul și-a apuizat toate căile de atac interne, odată cu decizia finală din 7 iunie 2012, prin care Curtea de Apel București a închis dosarul a doi dintre poliţiștii acuzaţi de abuz. Astfel, plângerea lui Florin Anton a fost declarată admisibilă.
Mai departe, Guvernul României a respins acuzațiile de abuz, susţinând că, în baza probelor existente, reclamantul nu a fost supus de către poliţiști nici unei forme de violență.
CEDO reamintește însă că, „atunci când o persoană se află complet sub controlul poliției, orice prejudiciu ce îi este cauzat în această perioadă conduce la o puternică prezumție de fapt (Salman c. Turciei). Este la latitudinea Guvernului să ofere o explicație plauzibilă pentru originea unui astfel de prejudiciu și să producă dovezi, pentru a pune la îndoială acuzațiile victimei, mai ales atunci când acestea sunt susținute de dovezi medicale (a se vedea, printre altele, Selmouni c. Franței și Bursuc v. România). Având în vedere obligația autorităților de a da socoteală despre persoanele aflate sub controlul lor, Curtea reamintește, de asemenea, că scoaterea poliţiștilor de sub acuzaţiile penale nu scutește statul pârât de responsabilitatea sa, în temeiul Convenției (Berktay v. Turcia)”.
Ȋn lipsa unor explicații plauzibile pentru leziunile suferite de reclamant după ce el a fost reţinut de poliţie, CEDO consideră că acestea au fost produse printr-un tratament pentru care Guvernul este responsabil (Cucu v. România).
Astfel, CEDO stabilește că în cazul Florin Anton c. România a existat o violare a art. 3 din Convenției („Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”).
Reclamantul a susţinut că a suferit un prejudiciul moral și a lăsat la aprecierea CEDO valoarea daunelor. Ȋn decizia din 19 mai a.c., CEDO consideră că „încălcarea art. 3 al Convenției, atât sub aspectul său material, cât și sub aspectul său procedural, a cauzat prejudicii emoționale, creând o stare de suferință și de frustrare. Prin urmare, (Curtea) consideră că este necesar să se acorde reclamantului 12.000 EUR pentru prejudiciul moral.”
De ce l-au bătut poliţiștii
Cei șapte indivizi arestaţi în ziua de 26 august 2012, printre care și Florin Anton, făceau parte dintr-o bandă de hoţii. Potrivit probatoriului administrat în cauză, furturile au fost comise în Mogoşoaia şi Otopeni (judeţul Ilfov), din autoturisme, dar şi din locuinţe aflate în construcţie, unde hoţii pătrundeau la lăsarea întunericului, prin efracţie şi prin escaladare.
În urma cercetărilor, s-a stabilit că cei şapte s-au folosit fără drept de calitatea de poliţist, pentru a-i determina pe paznicii uneia dintre locuinţe să le permită accesul în interior, după care i-au lovit cu o rangă metalică şi i-au imobilizat, furând bunuri în valoare de aproximativ 10.000 lei.
Cei șapte au fost trimiși în judecată pentru tâlhărie, iar în mai 2011 Judecătoria Bufltea l-a condamnat pe Florin Anton la o pedeapsă de 8 ani închisoare. Decizia a rămas definitivă, prin Hotărârea 800/2012 a ȊCCJ.
Reminder
Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei a efectuat o vizită în România, în perioada 31 martie - 4 aprilie 2014. În raportul său din 8 iulie 2014 (CommDH (2009) 4), el subliniază că „este crucial ca România să stabilească un mecanism independent și eficient în materia plângerilor împotriva poliției”.
