„Sancțiunile de la Bruxelles ne distrug!” au declarat ei, cuvântul „sancțiuni” este înscris pe o bombă zburătoare.
Unul câte unul, afișele treceau șuierând, zgomotând același avertisment de rău augur.
Aceste tipuri de semne au fost o caracteristică a peisajului Budapestei de ani de zile, creând o galerie conspirativă de inamici străini pe care premierul ungar Viktor Orbán i-a folosit pentru a insufla frică și furie în populația maghiară în timp ce se luptă pentru a-și menține puterea.
Dar din punct de vedere istoric, SUA – la fel ca mulți dintre partenerii săi occidentali – au rămas relativ tăcuți în public cu privire la aceste campanii de mesaje țintite și la creșterea retoricii guvernamentale anti-occidentale, care reflectă adesea retragerea democratică a țării și influența locală a propagandei ruse.
Cu Pressman, asta s-a schimbat. Numai prezența lui Pressman este o mustrare implicită a omului puternic al lui Orbán, agendei războaielor culturale. Pressman este avocat pentru drepturile omului, are un partener de sex masculin și a lucrat îndeaproape cu George Clooney, un totem al „elitei liberale hollywoodiene” caricaturată de Fox News.
Iar în doar două luni de serviciu, noul ambasador american a devenit un nume cunoscut la Budapesta pentru disponibilitatea sa de a invoca – și chiar troll – bombastul deschis propagandistic și conspirativ al guvernului Orbán.
Există, a spus Pressman în primul său interviu de când și-a luat postul, „trebuia să fim atât respectuoși, cât și mai sinceri cu privire la ceea ce vedem”.
Recent, ambasada Statelor Unite a postat un test video, cândva de neconceput, provocând oamenii să ghicească dacă citatele provin de la persoane publice maghiare sau de la președintele rus Vladimir Putin. Răspunsul, desigur, nu a fost niciodată Putin.
„Sunt îngrijorat când văd rachete zburând de la Moscova în locurile de joacă pentru copii din Kiev – și îl văd pe ministrul de externe al Ungariei zburând la Moscova pentru a susține conferințe pe Facebook Live de la sediul Gazprom”, a declarat ambasadorul pentru POLITICO.
Pentru această abordare, Pressman a devenit cel mai recent inamic străin din Budapesta.
Ziarele îl acoperă în mod regulat – „Diplomația clovnilor”, a declarat unul. Canalele TV deținute de stat și prietenoase cu Orbán sunt la fel de obsedate, înfățișându-l pe ambasadorul american ca pe un suveran colonial secret trimis să se amestece în treburile interne ale Ungariei.
Și într-o țară care a interzis recent prezentarea conținutului LGBTQ+ către minori, Pressman și-a expus viața personală, postând fotografii cu partenerul său și cu cei doi copii ai acestora, când au ajuns să-și prezinte acreditările diplomatice.
„Cred că vorbește de la sine”, a spus Pressman. „Uneori puterea exemplului”, a adăugat el, „este cel mai puternic mod prin care putem comunica despre valorile și preocupările comune.”
În multe privințe, povestea lui Pressman este emblematică pentru evoluția relației mai largi dintre SUA și Ungaria. Ani de zile, postul de ambasador la Budapesta a fost considerat în primul rând un rol simbolic, rezervat donatorilor politici bogați, fără expertiză în politică externă.
Ungaria, se credea, era un membru de încredere al Uniunii Europene și al NATO, care necesita puțină atenție suplimentară la Washington. Dar erodarea normelor democratice – combinată cu influența Moscovei în Budapesta și cu bombardamentul Rusiei asupra Ucrainei – a schimbat calculul.
„Miza în acest moment este uriașă”, a spus ambasadorul. „Politizarea și partizanizarea relației”, a adăugat el, „nu este sustenabilă”.
Pressman, spre deosebire de mulți dintre predecesorii săi, nu este un novice în politica externă a SUA.
În calitate de tânăr avocat, a făcut echipă cu Clooney într-o campanie pentru a-i determina pe cei de la putere să acorde atenție atrocităților din Darfur – câștigând ulterior porecla „Cuz” de la Clooney. De asemenea, a făcut opriri ca asistent al secretarului de stat Madeleine Albright, ca oficial al Departamentului de Securitate Internă și ca angajat al Casei Albe în anii Obama. În 2014, a aterizat la New York în calitate de ambasador al SUA la Națiunile Unite pentru afaceri politice speciale.
Aceste experiențe – și relațiile sale care rezultă din întreaga guvernare – i-au oferit lui Pressman sprijinul pentru a face schimbări semnificative în modul în care SUA abordează guvernul lui Orbán.
Samantha Power, autorul câștigător al Premiului Pulitzer devenit diplomat, a fost cea care l-a adus pe Pressman, în vârstă de 32 de ani, la Casa Albă, înainte de a lucra strâns împreună la New York, când a devenit ambasador al ONU. Pressman, a spus ea, a fost persoana ei potrivită pentru sarcini dificile.
Odată, și-a amintit, personalul ei a trebuit să convingă China să se alăture sancțiunilor împotriva Coreei de Nord după un test nuclear.
„David”, a spus ea pentru POLITICO, „este o persoană căreia i-am încredințat în ziua de zi să lucreze cu ambasadorul chinez pentru a extrage un set cât mai puternic de sancțiuni”.
Pressman, a povestit Power, era atât de bine pregătit încât era ca și cum ar fi „obținut un doctorat în traficul de minereu de fier”. Munca lui de pregătire a dat și ea roade. „Nimeni nu a investit mai mult înainte de testele nucleare într-o relație cu omologul său chinez la care să poată apela atunci când ar conta pentru Statele Unite”, a adăugat ea.
Acum, Ungaria contează pentru Statele Unite. În ultimii 12 ani, partidul de guvernământ Fidesz al lui Orbán a preluat controlul pe mare parte a peisajului mass-media, a plasat aliații la cârma instituțiilor independente de stat, a canalizat resursele guvernamentale în campanii politice și a întreținut legăturile cu Moscova și Beijing. Dezvoltarea a tensionat fundamentul ordinii democratice globale.
Într-o zi de toamnă recentă, ambasadorul l-a invitat pe POLITICO să-și viziteze casa la 7:30 dimineața, în vreme ce fiii săi se pregăteau să plece la școală. Apoi și-a petrecut ziua alergând între întâlniri cu experți anticorupție, un membru fondator al partidului de guvernământ Fidesz al lui Orbán, studenți maghiari și un coleg ambasador.
La discuția cu militantii anticorupție, Pressman a pus un caiet mare pe masă și a început să mâzgălească în timp ce arunca o serie de întrebări: Cine este implicat? Cum funcţionează asta? De unde stii ca?
Mai târziu, Pressman a intrat într-un pub decorat cu graffiti și s-a așezat printre un grup de studenți de liceu și universități. Din nou, întrebările au venit rapid: Cum văd colegii tăi SUA? Există cineva în guvern în care ai încredere? Ce imi vine in minte despre Rusia?
Pressman este cunoscut ca un idealist. În calitate de director pentru crime de război și atrocități al Consiliului Național de Securitate al Casei Albe, el și-a decorat biroul – nu mai mare de două birouri mari – cu fotografii ale criminalilor de război acuzați pe care SUA încercau să-i rețină, a amintit Power.
Dar el încă profesează o abordare pragmatică. Scopul lui, insistă el, este să construiască relații cu guvernul maghiar – chiar dacă el îl pune pe seama comportamentului antidemocratic. Cele două părți pot lucra împreună, a menționat el.
„Când vom vedea că poveștile nebunești ale Kremlinului sunt repropagate în mass-media maghiară, vom spune asta, pentru că trebuie să facem”, a spus el.
Dar, a adăugat Pressman, „totul este cu intenția de a ne strânge mai aproape, nu de a ne despărți”.
Chiar înainte de sosirea ambasadorului, retorica anti-americană era în creștere în Ungaria.
În presa controlată de guvern, SUA este atât omul din spatele invaziei Ucrainei, cât și papușarul partidelor de opoziție din Ungaria. Rețelele Fidesz au răspândit chiar și teorii paranoice ale conspirației despre un diplomat american care a murit într-un accident de circulație.
Dar, în ultimele săptămâni, vitriolul - și atacurile personale asupra lui Pressman - au atins un nivel maxim.
O escaladare bruscă a avut loc după ce Pressman a postat o fotografie în care se întâlnește cu doi judecători de la Consiliul Național al Magistraturii.
Numele birocratic al grupului dezmintă importanța sa aprinsă simbolică și politică în Ungaria.
Consiliul este menit să ajute la supravegherea sistemului judiciar din Ungaria. Așa că, pe măsură ce aliații lui Orbán și-au înăsprit sistemul judiciar, UE și alții au făcut din consolidarea consiliului o prioritate.
Decizia lui Pressman, la doar câteva săptămâni de la slujba sa, de a se întâlni cu reprezentanții consiliului a stârnit zeci de articole care îl atacă și o acoperire TV fără suflare.
„Ingerință gravă fără precedent în sistemul judiciar”, a sunat un titlu pe portalul de știri Origo, legat de guvern. „Astăzi, ceea ce ne vine în minte este că, dacă avem astfel de prieteni, atunci nu avem nevoie de inamici”, a declarat ziarul Magyar Nemzet, adiacent Orbán.
Chiar și în privat, oficialii maghiari au înăbușit. „Întâlnirea lui cu doi judecători infami”, a spus un înalt oficial maghiar, „a fost un început destul de nefericit”. Un purtător de cuvânt al guvernului ungar nu a răspuns întrebărilor despre Pressman.
Judecătorul Csaba Vasvári – purtătorul de cuvânt al consiliului și una dintre figurile care s-au întâlnit cu ambasadorul – a declarat pentru POLITICO că pilorajul public alimentează un „efect puternic de înfrigurare” în cadrul sistemului judiciar.
În loc să-l lase să treacă, Pressman a împins înapoi - în propriul său stil.
Ambasada SUA a postat o serie de fotografii cu politicieni și diplomați înalți întâlniți cu judecătorii - inclusiv, obraznic, un tânăr Orbán zâmbitor care stă lângă fostul judecător al Curții Supreme a SUA, Anthony Kennedy.
„Ceea ce este în contradicție cu practica diplomatică obișnuită între aliați”, a spus ambasada într-o declarație publică, „este recentul atac coordonat al mass-media asupra purtătorului de cuvânt și legătura internațională a Consiliului Național al Magistraturii, în ceea ce pare a fi un efort de a insufla frica celor care doresc să se angajeze cu reprezentanții Statelor Unite.”
Orbán și guvernul său nu au ascuns disprețul lor față de democrați.
Democrații, spun ei, vor să-și impună ideologia liberală Ungariei. Ei sunt cei care au stricat relația cu Ungaria. Le lipsesc valorile familiei. Ei nu sunt un guvern creștin.
Republicanii sunt exact opusul, în narațiunea guvernului. Orbán însuși i-a curtat personal pe cei din MAGA la propriul lor super bol - CPAC. L-a găzduit pe Tucker Carlson la Budapesta. El tânjește pe Twitter pentru întoarcerea lui Donald Trump.
„Întotdeauna este grozav să aud de la bunul nostru prieten, DonaldTrump. Să facem din nou relațiile SUA-HU grozave!” Orbán a postat recent pe Twitter fostul președinte exilat de Twitter.
Aceste tipuri de comentarii aruncate nu mai trec fără răspuns.
„Cu Ungaria care se confruntă cu provocări economice și războiul lui Vladimir Putin în pragul ei, este timpul pentru o relație grozavă SUA-HU? Chiar acum”, a răspuns Pressman în glumă.
Nu a fost nici prima replică sarcastică pe Twitter a perechii. Când liderul maghiar s-a alăturat pentru prima dată platformei în octombrie și a întrebat retoric unde este Trump, Pressman a intervenit și el.
„În timp ce te uiți în jur după prietenul tău, poate un alt prieten pe care să-l urmărești: președintele Statelor Unite”, a răspuns el, înainte de a oferi un semn viclean din cap criticilor săi: „Dar așa cum ar putea spune mass-media maghiară: fără presiune”.
Asemenea missive Twitter tăiate nu sunt pe placul tuturor. Unii chiar insistă că au un efect de bumerang, reducând diplomația și deteriorând în continuare relația dintre SUA și Ungaria.
Doi foști oficiali ai serviciilor secrete din epoca lui Trump au criticat recent abordarea lui Pressman în Wall Street Journal, numind testul video jucăuș „un exemplu demn de înfiorare al semnalului de virtute trezit al Departamentului de Stat”.
„Când SUA au probleme cu liderii străini, ar trebui să le rezolve prin diplomația adulților”, au adăugat ei. „În schimb, eforturile noastre diplomatice sub președintele Biden, un auto-numit expert în politică externă, ar putea fi rezumate ca „oricine nu-mi place este Putin”.
Când POLITICO a cerut un comentariu cu privire la activitatea ambasadorului, Departamentul de Stat s-a grăbit atât să-și exprime „încrederea deplină” a administrației în Pressman, cât și să transmită o susținere bipartizană din partea Cindy McCain, văduva solidarului republican și expert în politică externă John McCain.
McCain, aflat acum la Roma ca diplomat american, a vorbit că îl cunoaște pe Pressman de „aproape două decenii” și a spus că „și-a câștigat respectul profund al liderilor de securitate națională și de politică externă atât din partidele republicane, cât și din cele democrate”
La rândul său, Pressman a insistat că ambasada nu are obiective partizane și pur și simplu dorește o relație mai bună cu autoritățile maghiare.
„Munca noastră nu se referă la politici liberale. Nu este vorba despre politici conservatoare”, a spus el. „Dar este vorba în mod fundamental de valorile fundamentale comune care se bazează pe o democrație mică și de a ne asigura că suntem capabili să colaborăm împreună.”
Dacă există vreun obiectiv general, acesta este acela de a chema propaganda rusă – în timp ce acordăm atenție modului în care guvernul Ungariei tratează minoritățile acasă.
„Statele Unite se vor angaja întotdeauna în numele comunităților care sunt vulnerabile sau marginalizate și care sunt sub presiune – și aici, în Ungaria, există câteva dintre acestea”, a spus ambasadorul, menționând că grupurile au sprijinul Washingtonului, deoarece „care caută”. să se angajeze în propriul lor proces democratic.”
Lăsând la o parte pozițiile bazate pe principii, situația este incontestabil ciudată: un diplomat dintr-o țară aliată devine inamicul public numărul 1 – și știrile de top. Într-o recentă seară de duminică, postul HírTV legat de Fidesz a petrecut aproape jumătate de oră la Pressman.
Pressman a insistat că nu o ia personal. Dar „o luăm în serios? Absolut”, a spus el.
„Sunt reprezentantul Statelor Unite ale Americii”, a adăugat el. „Este neobișnuit să te regăsești”, a observat el cu subestimare, „într-un mediu destul de ca acesta”.
