Florența Mihai a fost prima româncă din finala de la Roland Garros, în 1977, atât la simplu, cât și la dublu mixt.
Potrivit frt.ro, ”una dintre cele mai mari talente pe care le-a avut tenisul românesc și-a dedicat întreaga viață fenomenului sportului alb de la noi din țară, fie din postura de jucătoare, fie din cea de antrenor sau făcând parte din conducerea Federației Române de Tenis.
Dintre meritele pe plan sportiv ca jucătoare, Florența Mihai a obținut medalia de bronz la Roland Garros în 1976; s-a clasat în primele 8 jucătoare la simplu, la US Open-ul din 1979 și a făcut parte din echipa de Cupa Federației a României timp de 6 ediții (dublu alături de Virginia Ruzici), reușind să intre în primele 8 echipe din Grupa Mondială la edițiile din 1983 - Zurich, 1981 - Tokyo, 1980 - Berlin, 1978 - Melbourne.
Multiplă campioană națională la probele de simplu, dublu și dublu mixt (1971-1983), Florența Mihai s-a impus și în multe turnee internaționale, printre altele câștigând proba de dublu a Campionatele Europene de Seniori (amatori) și medalia de bronz, la simplu, în 1978.
Ca antrenor, Florența Mihai a fost căpitan-nejucător al echipei de Cupa Federației, aproximativ 14 ani, incluzând 3 ediții în Grupa Mondială I și II (1999, 1992 și 1991), a condus echipa României la Jocurile Olimpice de la Barcelona (1992), de la Atlanta (1996) și de la Sydney (2000) și a fost antrenoarea unor jucătoare de top precum Irina Spîrlea- loc 7 mondial, Ruxandra Dragomir- loc 15 mondial și Irina Begu.
În cadrul Federației Române de Tenis, a activat ca Secretar General (1984 - 1989), antrenor federal, consilier de specialitate și consilier președinte.
Pentru performanțele sale, FLORENȚA MIHAI a fost numită antrenor emerit, a primit Ordinul Meritul Sportiv Clasa I (1979 și 1977) și Medalia Națională: serviciul Credincios Clasa a III-a”.
