Vârsta de debut a bolii este, de obicei, după 65 ani, dar în prezent se înregistrează cazuri care debutează sub vârsta de 50 ani (peste 15 % din totalul cazurilor), fapt ce ar trebui să ne îngrijoreze tot mai mult, avertizează prof. dr. Dafin Mureșanu .
Persoanele tinere afectate de această maladie pot fi mai responsive la terapii, care au la bază capacitatea creierului de a se adapta structural și funcțional la noi situații, proces numit neuroplasticitate', subliniază prof. dr. Mureșan.
Pe măsură ce progresează, boala Parkinson devine invalidantă, indiferent de vârsta la care survine, împiedicând desfășurarea activităților cotidiene cum ar fi mersul, îngrijirea personală , alimentația.
Simptome
Simptomele specifice bolii Parkinson sunt lentoarea în mișcări, rigiditatea, tremorul, instabilitatea la mers.
Simptomele se instalează insidios și au o evoluție lent progresivă în câțiva ani, în fazele avansate asociindu-se fenomenele de blocaj motor, crampele musculare, mișcările involuntare greu de tolerat (diskinezii, distonii), depresia, tulburările de comportament și memorie, tulburările de somn.
'Tratamentele disponibile în prezent sunt rezultatele cercetărilor științifice aprofundate din ultimii ani și chiar dacă măsurile actuale din piața farmaceutică autohtonă au generat dispariția din România a unor medicamente dedicate tratamentului bolii Parkinson, pot spune că în acest moment nu ne confruntăm cu o criză în ceea ce privește tratarea pacienților, spune prof. dr. Dafin Mureșan.
Pe lângă simptomele clasice, o serie de alte simptome pot însoți boala Parkinson
De cele mai multe ori, maladia este diagnosticată la momentul apariției simptomelor motorii, când neuronii dopaminergici scad la 20% din numărul inițial, iar cantitatea de dopamină ajunge la jumătate.
O serie de simptome non-motorii pot precede tulburările de mișcare și se pot agrava pe măsura avansării în boală.
Ca și în alte afecțiuni neurodegenerative (de exemplu, maladia Alzheimer), pierderea mirosului (hiposmie până la anosmie) poate apărea cu 5-10 ani înainte de instalarea bradikineziei, rigidității sau a tremorului.
Modificarea vocii, de tip hipofonie, și vorbirea monotonă se întâlnesc la aproximativ jumatate din persoanele afectate de boala Parkinson. Unii pacienți ezită înainte de a vorbi, iar pe fondul vorbirii lente, cu voce joasă, prezintă episoade în care vorbesc accelerat, neinteligibil (tahifenie).
Tulburările de masticație și deglutiție pot determina dificultăți importante în alimentație, mai ales în stadiile avansate, apar constipație și probleme urinare.
Prin afectarea glandelor cu secreție exocrină se produce o hipersecreție seboreică (pielea feței devine uleioasă mai ales în 'zona T' — frunte, nas, bărbie; pe scalp apare mătreața) și o hiposecreție sudoripară (anhidroză, cu piele foarte uscată).
Tulburările afective se dezvoltă ca o consecință a deficitului de dopamină, serotonină și noradrenalină.
Depresia este aproape la fel de frecventă, ca și manifestările motorii la pacienții parkinsonieni.
Tulburările de somn sunt frecvente în boala Parkinson și includ dificultatea de a rămâne adormit pe timp de noapte (insomnii de mijloc), somn agitat, coșmaruri și visele emoționale, precum și somnolență diurnă.
