Aproximativ 5% dintre persoanele care suferă de obezitate morbidă sunt purtătoare ale unei mutaţii ale genelor care reglează apetitul, mutaţii suficiente pentru a-i îmbolnăvi de obezitate.
S-au identificat aproape 70 de gene responsabile pentru obezitatea comună, însă impactul lor este slab şi nu explică decât o parte din impactul genetic în declanşarea obezităţii (4%). În ceea ce priveşte regiunea din genom care conţine gena AMY1, aceasta este responsabilă de aproximativ 10% din riscul genetic de a deveni obez.
De la începutul practicării agriculturii, în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, numărul copiilor genei “AMY1” a enzimei salivare, situate pe cromozomul 1, a crescut în cadrul speciei umane, persoanele care secretă mai multă amilază în salivă dobândind un important avantaj din punct de vedere nutriţional.
O ipoteză privind favorizarea apariţiei obezităţii prin deficienţă de amilază salivară, susţine că masticaţia alimentelor şi procesul de digestie care începe încă din gură ar putea avea un efect hormonal care declanşează un nivel mai mic al saţietăţii la persoanele cu mai puţină amilază. Pur şi simplu acestea se satură mai greu şi în consecinţă mănâncă mai mult.
O altă ipoteză susţine că slaba digestie a amidonului ar putea duce la apariţia unor modificări la nivelul florei intestinale, contribuind astfel indirect la obezitate şi posibil şi la apariţia diabetului.
Astfel, persoanele cu un nivel redus al amilazei salivare au o glicemie anormal de ridicată după ce consumă alimente bogate în amidon. Cerealele, pâinea, pastele, orezul, cartofii şi legumele uscate conţin amidon care este denumit şi “zahăr lent”.
În concluzie, persoanele care au o salivă săracă într-o anumită enzimă, amilaza, cu rol în digestia glucidelor complexe, pe care le găsim în paste sau orez, prezintă un risc mai ridicat de a suferi de obezitate.
Fiecare persoană posedă mai multe sau mai puţine copii ale genei amilazei salivare, cu variaţii între 1 şi 20 de copii ale acestei gene. Persoanele cu cel mai mic număr de copii ale genei amilazei salivare, împreună cu o concentraţie redusă a acestei enzime în sânge, întâmpină un risc de 10 ori mai mare de a suferi de obezitate, conform unu studiu realizat de cercetători de la Institutul Pasteur din Lille și de la Imperial College din Londra.
.
