Este paradoxal, dar atunci când suntem trişti sau chiar deprimaţi serios, mulţi dintre noi ascultăm muzică tristă, nu ne grăbim să căutăm ceva vesel. Ei bine, muzica tristă contribuie la ridicarea moralului, susține passionsante.be.
Cel puţin asta reiese dintr-un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Berlin. Iar comportamentul acesta este universal, nu doar o excepţie.
Experții au interogat o mie de persoane din cele patru colţuri ale lumii. Analiza răspunsurilor căpătate arată că muzica tristă participă la reglarea emoţiilor şi a stărilor negative şi joacă un rol de consolare.
Acest beneficiu emoţional este identificat ca primă motivaţie pentru ascultarea muzicii triste. O multitudine de melodii (muzică clasică sau contemporană) au fost citate de către respondenţi.
Au fost menţionate, printre multe altele: “The Sound of Silence” (Simon&Garfunkel), “Sonata Lunii” (Beethoven), , “Yesterday” (Beatles), “Hallelujah” (interpretat de Jeff Buckley), “Nothing compares 2 U” (Sinead O'Connor), “Mistral Gagnant” (Renaud) sau Hurt” (Johnny Cash).
Muzica tristă suscită sentimente parţial pozitive, şi în primul rând nostalgia, urmată de o uşurare, pace interioară, tandreţe, melancolie, introspecţie, bună dispoziţie.
Aceste emoţii se combină cu tristeţea şi permit atenuarea ei, evacuarea acesteia şi crearea unui spaţiu de moment, argumentează cercetătorii germani.
