6 cazuri de febra Nilului occidental au fost raportate în Uniunea Europeană de la începutul lui 2015, potrivit ultimului raport al Institutului de Supraveghere Sanitară. La om, această infecţie poate evolua cu tulburări neurologice capabile să provoace moartea. Febra Nilului occidental este o boală epidemică suficient de cunoscută şi în Europa, care este mai frecventă, de obicei, în ţările situate în est şi în zona mediteranean, în timpul verii şi toamnei. Ultimul buletin epidemiologic intenaţional al INVS, publicat joi, 13 august, face referire la 6 cazuri apărute la sfârşitul lunii iunie, primele din acest sezon. Bulgara este prima ţară europeană, din acest sezon, unde s-a semnalat un caz de infecţie prin virusul West Nile. Mai precis, la Sofia, la 23 iunie 2015. Un al doilea caz a fost raportat, la sfârşitul lunii iulile, în Lombardia, în nord-estul Italiei. Aici este primul caz semnalat din septembrie 2014. La 4 august, 3 alte cazuri de italieni au fost raportate şi, de asemenea, un caz în România, în total bilanţul actual fiind de 6 persoane contaminate.
Complicaţii neurologice mortale
Dacă infecţia cu virusul West Nile (VWN) sau virusul Nilului occidental este în general asimptomatică, în 20% dintre cazuri persoana infectată dezvoltă un sindrom pseudo-gripal. Şi 1 caz din aproximativ 150 are manifestări neurologice: meningită, encefalită sau menigo-encefalită. Simptome letale apar la 7% - 9% din cazuri. În această boală epidemică, infecţia la om, gazda accidentală a virusului, este provocată de înţepătura ţânţarilor din special Culex, care se contaminează atunci când se hrănesc cu sânge de la păsări infectate. Când ţânţarul înţeapă, el se poate infecta şi, apoi, poate transmite virusul persoanelor înţepate sau animalelor, în spcial cailor. De asemenea, virusul poate fi transmis prin contact direct cu sângele sau alte ţesuturi ce provin de la animale infectate. Astfel, o proporţie foarte mică de infecţii se produc după transplantul de organe, transfuzii de sânge sau alăptatul la sân.
Deocamdată, nu avem un vaccin care să ne protejeze de acest virus, singurul mod prin care putem reduce numărul infecţiilor la om fiind respectarea unor reguli pentru prevenirea factorilor de risc. Prevenirea înseamnă lupta contra înţepăturilor de ţânţari, supravegherea animalelor, în special a păsărilor şi cailor, deoarece focarele de infecţie la animale precede în general epidemiile la om.
Acest virus a fost depistat pentru prima dată în Uganda, în 1937 şi din anii 1960 există şi în Europa. În ultimii ani, frecvenţa infecţiilor provocate de acest virus a crescut. În ultimele decenii, cele mai mari focare au fost semnalate în Israel, Grecia, România, Rusia şi SUA, pe principalele trasee vizate de păsările migratoare. În 2010, Grecia s-a confruntat cu o importantă epidemie umană, totalizând 262 de cazuri. Experţii de la INVS atrag atenţia experţilor din România că ţara noastră oferă un teren propice pentru evoluţia febrei Nilului, care face obiectul unei monitorizări active din 2007.