Educaţie
„Cât o să trăiesc”. Aceasta este întebarea de bază atunci când pacientul află diagnosticul. Iar eu îl întreb de ce a venit atât de târziu la medic. Răspunsurile sunt multiple, dar au un numitor comun: frica de cancer. Dar în popor este o vorbă: de ce ţi-e frică nu scapi!”, relatează dr. Stănculeanu, care se întâlneşte, zilnic, cu aceşti pacienţi.
Doctorul Stăculeanu pledază educaţia medicală făcută încă din şcoala primară.
„De la şcoala primară trebuie explicat că, da, cancerul nu înseamnă obligatoriu condamnare la moarte”.
Doctorul Stănculeanu spune că omul educat ştie să se raportează la cancer „ca la o boală cronică, cu acutizări. El priveşte cancerul ca diabetul, ca insuficienţa cardiacă. Dacă îi spui unui om că are hipertensiune, o boală cardiacă este OK, se împăcă cu gândul. Dar dacă îi spui că are cancer, este cu totul altceva. Înseamnă moarte. Totul ţine de nivelul de educaţie al pacientului”.
Doctorul Lucia Stănculeanu ne reaminteşte că medicina a făcut progrese. Şi că în oncologie s-a ajuns la performanţe incredibile: vindecarea cancerului. Adică, vindecarea cancerului de sân în stadiu IV, a cancerului colo-rectal în stadiul IV. Progresul în medicină înseamnă şi medicină personalizată, şi terapie ţintită...
Dar discuţia despre cancer trebuie să înceapă de la faptul că boala nu trebuie descoperită în stadiul IV, că internetul este o sursă de informaţii depăşită şi că prin educaţie se poate duce, într-adevăr, o luptă eficientă contra acestei boli.
E un talmeş-balmeş
Educaţie, profilaxie, depistare precoce... Toate se înghesuie pe umerii medicului de familie.
Doctorul Cătălin Costovici, medic specialist oncolog la Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament al Academiei Române, priveşte în cabinetul medicului de familie. Şi ce descoperă? „Păi, săracul medicul de familie, ce să facă mai întâi prin noianul de hârtii pe care statul român i le pune în cârcă! Când să facă profilaxie primară, secundară... Să-i spună unui pacient să mânânce numai file de somon, să alerge cât vede cu ochii prin parc... Şi asta cu populaţia urbană. Dar la sate, este un dezastru total”.
Doctorul Costovici merge mai departe în sistemul medical, la Ministerul Sănătăţii. Şi concluzia e dramatică. „E un talmeş-balmeş. Oamenii nu ştiu mare lucru despre cancer şi ce trebuie să facă. Sistemul medical este cum este. Ministerul Sănătăţii are câteva programe de prevenţie, dar nici la ora asta nu cred că are ceva clar în cap. Şi tot aşa trec anii... Şi apropo de prevenţia unor cancere: unele pot deveni curabile, cum este cancerul de col uterin... Dar fetele de 12 ani trebuie vaccinate. Efectele se văd după 20 de ani ... Asta înseamnă un program coerent, care trebuia gândit în urmă cu 20 de ani. E de râs: am avut 20 de miniştri ai sănătăţii şi nici unul nu a implementat un program care să fie preluat de la unul la celălalt”.
