Acufenele pot fi ocazionale, intermitente sau continue. Ele pot fi rezultatul unei disfuncţii la nivelul sistemului nervos auditiv.
Dar acufenele reprezintă un simptom ce poate fi asociat cu numeroase cauze.
Un acufen temporar poate surveni după expunerea la zgomote puternice, de exemplu muzica ascultată la mulţi decibeli. De regulă, acufenele de acest tip se resorb treptat, fără a fi necesară intervenţia medicului.
Dar sunt şi acufenele cronice, persistente şi care pot fi dificil de suportat. Totuşi, în majoritatea cazurilor, acufenele nu au repercusiuni semnificative asupra calităţii vieţii.
1%-2%, cazuri grave
În general, se estimează că între 10% şi 18% din populaţie suferă de acufene, din care 1%-2% reprezintă cazuri grave.
Medicii ORL-işti spun că sunt două mari categorii de acufene: obiective şi subiective. În prima categorie, sunt tulburări legate de circuitul sanguin, clicuri repetate legate de mişcările anormale ale muşchilor urechii, care pot fi sesizate de anturaj. Acestea sunt rare, dar cauzele sunt identificabile, ceea ce permite intervenţia şi tratarea pacientului. În cazul acufenelor subiective, care reprezintă 95% dintre cazuri, sunetul este auzit exclusiv de persoana afectată. Cauzele şi simptomele fiziologice ale acestui tip de acufene sunt prea puţin cunoscute, motiv pentru care sunt mai dificil de tratat comparativ cu acufenele obiective.
Intensitatea acufenelor diferă de la o persoană la alta. Unele le suportă şi nu consultă medicul. Altele le aud permanent, ceea ce le poate afecta calitatea vieţii. Trebuie să facem diferenţa între acufene şi ceea ce unele persoane afirmă şi anume că aud voci sau muzică. În acest ultim caz nu vorbim despre acufene, ci despre halucinaţii auditive.
Un simptom, nu o boală
Acufenele nu reprezintă o boală în sine, ci mai degrabă un simptom legat de pierderea auzului. Potrivit unei ipoteze lansate de specialişti, acufenele reprezintă semnalul fantomă, generat de creier ca răspuns la un dezechilibru la nivelul celulelor urechii interne. O altă ipoteză susţine că ar fi vorba despre o disfuncţie a sistemului auditiv central. Specialiştii invocă şi factorii genetici pentru a explica apariţia acufenelor.
Cu certitudine în apariţia acufenelor sunt implicate vârsta, pierderea auzului fiind legată de procesul de îmbătrânire, iar la adulţi, expunerea prelungită la zgomote. De asemenea, pot fi cauzatoare de acufene: administrarea îndelungată a unor medicamente care pot provoca dezechilibre la nivelul celulelor urechii medii, un traumatism cranian, la gât (entorsă cervicală etc.), spasme ale unui mic muşchi al urechii interne, obstrucţia canalului auditiv printr-un dop de ceară, unele boli (maladia Meniere, de Paget), otosponioza sau otoscleroza (boală care constă în reducerea mobilităţii unui os mic al urechii medii care poate contribui la apariţia surdităţii), o tumoră la nivelul capului, gâtului sau a nervului auditiv, o dispunere deficitată a articulaţiilor temporo-mandibulare, boli care afectează vasele de sânge, anomalii ale trompei lui Eustachio, tulburări neurologice, contracţii anormale ale muşchilor gâtului sau urechii medii.
Recomandări
În concluzie, medicii ne recomandă să nu ignorăm acufenele, chiar dacă, în principiu, ele nu sunt periculoase. Totuşi, ele pot fi persistente, deranjante şi o sursă de insomnie, iritabilitate, tulburări de concentrare, iar, uneori, pot fi asociate cu depresia. Dar, mai grav, pot fi simptome ale unor probleme majore de sănătate, cum sunt tumorile.
