Unii oameni par să se fi nascut fără capacitatea de a simți bucurie, durere sau dragoste. David Robson, reporter BBC, a discutat cu oamenii care suferă de această afecţiune, care poartă termenul medical de "alexithymie". Aşadar, care se sunt provocările și avantajele surprinzatoare ale acestei afecţiuni?
Caleb povesteşte despre nașterea fiului său, acum în vârstă de opt luni. "Știi că toţi părinții spun că prima dată când s-au uitat la copilul lor au fost copleşiţi de un sentiment de bucurie și de afecțiune ? Eu nu am experimentat acest sentiment."
Ziua nunţii lui a fost la fel de ternă. Caleb a povestit despre evenimentul important din viaţa lui ca despre un spectacol pe Broadway. În fața scenei, spune el, publicul trăieşte spectacolul, dar în spatele scenei, vei găsi inginerii tehnice, oameni care sunt focusaţi pe aspectele organizatorice.
"Aşa am fost eu la nunta mea. Pentru mine a fost o producție mecanică", spune Caleb. Nici în momentul în care soţia sa a păşit spre altar nu a simţit nimic special, doar greutate în picioare, de la prea multă aşteptare. Mintea lui a fost complet lipsită de senzaţia de bucurie, fericire, dragoste.
Alexithymia este un soi de orbire emoţională, care îi împiedică pe cei ce suferă de această afecţiune să perceapă sau să exprime multe din nuanţele emoţionale, care, în mod normal, înfrumusețează viața.
Afecţiunea este întâlnită cel mai frecvent în cazul persoanelor care suferă de autism, 50% dintre autişti având alexithymia. Ceilalţi, cum este şi cazul lui Caleb, nu prezintă alte trăsături autiste, cum ar fi comportamentul compulsiv sau repetitiv.
Oamenii care suferă de această efecţiune nu se pot enerva. Astfel, dacă nu simt emoţiile pozitive, nu le simt nici pe cele negative.
Caleb a povestit pentru BBC că, într-o zi, şeful a ridicat tonul la el pentru că nu terminase încă un proiect. Muncise enorm pentru acel proiect. În ciuda faptului că, pe moment, i-a crescut pulsul inimii, mintea i s-a blocat pur şi simplu şi a refuzat să simtă vreo emoţie legată de cearta cu superiorul lui.
Alexithymia fost descoperită pentru prima dată în 1972. pe atunci, specialiştii au considerat că este, mai degrabă, o problemă de exprimare – pur şi simplu persoanele cu această afecţiune nu puteau pune emoţiile în cuvinte.
