S-ar putea crede că, aseară, Președintele Iohannis a fost în Piață din două motive: să nu-l mai foarfece presa că nu-și ține promisiunea de a merge în rândul manifestanților și să infirme mitul că este omul week-end-urilor. Bine, și-a ales și o seară mai puțin aglomerată, să nu riște să fie luat pe sus ori să se expună unui eventual cor de huiduieli.
Ora 19. Spre deosebire de serile trecute, cum era și zi de sărbătoare, la această oră încă nu se ocupase Piața. Pe ambele trotuare de la Universitate și de la Teatrul Național erau cantonați numai 3-400 de oameni. Evident, SPP-iști inofensivi protejau strada. Cu toate astea, o duzină de tineri ajunsese la Troiță și fluturau steaguri. Pe trotuare, doar portavocile erau active. Unul făcea și desfăcea guverne, incoerent. Nu-l asculta nimeni. Se vorbea de partidele vechi și se propuneau partide noi. Care? Nici cel care vorbea nu știa. Când vine vorba de anticipate, mulțimea huiduie.
De cealaltă parte, la TMB, o portavoce încerca să fie la unison cu cea de la ”fântâni”: ”Asasinii, asasinii!”. Oricum, cei prezenți erau încă prea puțini pentru a intra în stradă și-a întrerupe circulația. Dar veneau! Din gurile de metrou ieșeau constant zeci și zeci de oameni, care se amestecau printre cei prezenți. Sub ”balcon”, doi copii de 4 și 6 ani țineau în mâinile micuțe coli mari de hârtie pe care sta scris: ”Noi stăm aici, până nu ne mai mințiți. Voi ce faceți, când ne facem auziți?”. Zeci de tineri se opreau să-i fotografieze, care cu aparate de fotografiat, care cu telefoanele mobile. Spre bucuria și emoția micuților, după ”ședința” foto, aceștia îi aplaudau. Erau cu mama-mare, care face, în glumă, o remarcă:”Ne îmbogățeam, dacă luam 1 leu de fotografie!”
Lângă ”fântâni”, sub camerele de luat vederi ale unor posturi de televiziune, se încing spiritele. Cine credeți că făcea scandal? Doi bătrânei, cam la 65-70 de ani, doi ”ideologi” care n-avuseseră stare, veniseră încoace și se învinuiau unul pe altul se securism și comunism. ”Tu vorbești, licuriciule? Vișinescule..”, se ambala unul. ”Da, dom colonel, eu vorbesc! Securistule!”. Mulțimea îi potolește, acoperindu-i vocal cu strigăte puternice: ”Colectiv, colectiv!” Ca și în alte dăți, s-ar părea că la auzul acestor cuvinte toți amuțesc.
La ora 19.35 oamenii n-au mai avut răbdare și, într-un iureș, au ocupat strada. Apoi s-au liniștit. Se plimbau de colo-colo, fără să se mai agite. Dar erau prezenți, erau acolo, și asta conta. Pe o pancartă scria:”Opriți TV și ieșiți în stradă!”, iar pe alta:”Nu știți voi manipula, cât știm noi persevera!” La un moment dat, un grup de vreo 10 tineri intră în Piață făcându-se auziți cu o portavoce pe post de stație de amplificare. Se auzeau cântece mobilizatoare, militante, patriotice:”Noi suntem români!”, ”Treceți batalioane române, Carpații!”. Pe o altă pancartă uriașă sta scris un slogan, oarecum împrumutat de pe facebook: ”Să dormi în Parlament în timp ce oamenii mor. Asta înseamnă să fii mafiot!”.
În jurul orei 20.00, un zvon taie Piața în lung și-n lat: ”A venit Iohannis!”. Oamenii se bulucesc acolo unde au văzut că s-a format primul nucleu. Toată Piața devenise un cerc în jurul celui care, însoțit de escortă, intrase în mijlocul manifestanților. Nu se auzea ce se vorbește. Bine, la Iohannis a vorbi e un fel de a spune. Nu cred c-a rostit 20 de fraze în cele aproximativ 20 de minute cât a răbdat printre oameni.
Câțiva și-au spus păsurile. Evident, el a aprobat și a încurajat. Personal n-a transmis nici o idee despre ce are de gând să facă și cum o să organizeze noul guvern. A încurajat, în schimb, prezența oamenilor acolo, ”lupta de clasă” și ideea cunoscută de toți, că numai împreună putem reuși. Ce? Asta n-a spus, rămâne de văzut. Apoi a plecat. Gata, și-a făcut datoria, și-a ținut promisiunea. A venit, a văzut, s-a lăsat văzut, a spus trei vorbe, a pupat Piața Universității și dus a fost. Oamenii au rămas tot acolo. Cu nemulțumirile lor, cu problemele lor, cu speranțele lor.
