Tradiţii şi superstiţii. Moroii. Moroii sunt sufletele acelor copii care mor nebotezaţi, dar mai ales ale acelora care sunt făcuţi de o fată mare şi ucişi sau îngropaţi de vii. Aceste suflete nu sunt deodată moroi, ci abia la şapte ani împliniţi.
Tradiţii şi superstiţii. Moroii. Cum s-au împlinit şapte ani de la naştere, strigă sufletul copilului din groapă „botez! botez!” De-l aude atunci cineva şi de-i rosteşte cuvintele de botez: „botează-te fiul sau fiica lui Dumnezeu, Ion ori Maria, în numele Tatălui, amin! Şi al Fiului, amin! Şi al Sfântului Duh, amin! Acum şi pururea şi-n vecii vecilor, amin!”
Tradiţii şi superstiţii. Moroii. Dacă arunci în partea de unde a venit glasul o bucăţică de pânză, chiar şi ruptă din cămaşa sau basmaua ta, atunci copilul se botează, se linişteşte şi rămâne în mormânt până la a doua venire: e scăpat, nu se mai face moroi.
Tradiţii şi superstiţii. Moroii. Dacă nu-l aude nimeni, atunci iese sufletul copilului din mormânt, în chip de sul de foc, ca de doi paşi de lung, şi începe a cutreiera lumea spre nenorocirea oamenilor, zburând prin aer şi umblând pe pământ.
Tradiţii şi superstiţii. Moroii. El se duce tot drept înainte, nu dă nici într-o latură, şi, de se atinge de cineva, pe loc îl săgeată, îl junghie sau îl omoară. Când zboară prin aer, mai ales când se înnorează şi se stârnesc furtuni, se şi zăreşte scânteind ca fulgerul şi se izbeşte în oameni, în vite, în copaci, în biserici, în case, de ucide, sfarmă şi aprinde”
Tradiţii şi superstiţii. Moroii. După credinţele din Oltenia, moroii sunt absolut identici cu strigoii. Astfel, dacă mortul a fost în viaţa sa rău la inimă, a duşmănit pe rudele sale şi s-a purtat aspru şi fără milă cu ai lui, se face moroi. Pentru a preveni aceasta, înainte de a pleca cu el la cimitir, i se înfige în buric un ac (Ciupercenii-Vechi), un vârf de fus (Băileşti), o andrea (Melineşti), o sulă sau două-trei cuie (Mălăieşti).
Tradiţii şi superstiţii. Moroii. De altfel, unui mort bănuit că se face moroi i se pun pe mormânt trei fuse înfipte în pământ: unul la cap, unul la inimă (buric) şi altul la picioare (Ciuperceni). Credinţa în moroi mai e întemeiată şi pe faptul că la dezgroparea mormintelor s-ar fi găsit uneori schelete întoarse în coşciugul lor, sau cu craniul sau cu o mână ieşită printre coşciug şi capac.
