Numele de "Gradiste", etimologic, provine din slavonul "gradiste", care inseamna "castru", locul unei vechi asezari. Iar insotitorul meu in periplul calarasan, directorul Muzeului National al Dunarii de Jos, Marian Neagu, ma incredinteaza ca zona este bogata in "vechi asezari", pe mai multe straturi istorice.
Nu departe, se afla santierul arheologic de la Gradistea-Coslogeni, care sta marturie a prezentei tracilor timpurii, in epoca bronzului, prin aceste locuri. Obiceiul Scaloianului (Caloian) - ca si ghizmana din care rupem o bucata, sa gustam din dulceata ei - are poate aceeasi vechime cu vestigiile descoperite de arheologi la Coslogeni. Reteta am aflat-o de la Maria Veizu din Gradistea, care-mi spunea ca la vreme de seceta, copiii satului strangeau din sat, de la toate casele, oua, faina, zahar, lapte, din care apoi o femeie, cea mai curata din sat, pregatea aceasta coptura ritualica.
Se pregateste din doi litri de lapte, 10 oua, o jumatate de kilogram de zahar, un kilogram de faina, drojdie cam cat un ou (sau auatele) si putina esenta.
.................
Citește rețeta mai departe pe ANTENA SATELOR