Timp de trei zile, oraşul a respirat bucurie, confort spiritual şi bună dispoziţie. Atmosferei splendide create de reconstituirile istorice, cântecelor şi dansurilor medievale, competiţiei culinare ,,Ceaunul Fermecat” i s-a alăturat, fericit şi binefăcător, muzica folk. O alăturare rară şi necesară, un traseu artistic între trecut şi prezent au oferit celor peste o mie de spectatori, trei zile şi nopţi de frumuseţe şi bună dispoziţie. Toate acestea au fost posibile cu sprijinul Primăriei din Târgu Neamţ şi al unor asociaţii culturale locale care au reuşit să desăvârşească şi cea de a treia ediţie.
Recitalurile folk, prezentate impecabil de către cantautorul Adrian Bezna au reunit artişti iubiţi şi preţuiţi, care, prin arta, trăirea şi sinceritatea lor, au valorificat, încă o dată, forţa şi impactul poeziei cântate. În cele trei seri de recital au fost pe scenă: Mircea Baniciu, Magda Puşkaş, Valentin Moldovan, Vasile Mardare, Andrei Păunescu, Dinu Olăraşu, Adrian Mărgineanu, Cătălin Stepa, Dan Vană, Daniel Iancu, Ovidiu Mihăilescu, Emeric Imre, Ştefania Iacob, Cătălin Ungureanu şi bineînţeles, Adrian Bezna.
După ceremonia fastuaosă a retragerii cu torţe din Cetatea Neamţ spre tabăra medievală, moment artistic care a omagiat emoţionant pagini de istorie, s-a mai cântat muzică folk. Iar publicul a fost present, a ascultat şi a aplaudat, până spre miezul nopţii de trei spre patru iulie. Eram pentru prima dată în Târgu Neamţ, din păcate, pentru o singură zi, dar mi-a fost dăruită o splendidă certitudine.Aceea că publicul este avid de frumuseţe şi autenticitate, de muzică bună şi artă de calitate. Am mai spus, public receptor există şi merită din plin, oferta culturală care ne aduce aminte de ce avem mai bun în noi. L-am ascultat pe Adrian Bezna cântând ,,Cu lupii laolaltă”, în finalul ultimei seri. Alături de el, au urcat pe scenă membrii Asociaţiei ,,Lupii albi”. Erau maiestuoşi, demni, impozanţi şi cu mîinile în dreptul inimilor. Când s-a strigat: ,,România!”, ca la un semn şi-au ridicat încleştat fiecare braţul drept, cu pumnul strâns, în semn de forţă şi vitalitate. Mie, una, mi-au dat lacrimile. Nu erau lacrimi de poet, ci de om care a simţit că nu este totul pierdut. Şi că aceste vremuri scoase din minţi, pe care le trăim, pot fi smulse din dezastru şi prin artă, emoţie, conştientizare, respect de sine. Credinţa, cultura şi respectul pentru valori sunt cele mai paşnice şi mai sigure arme. ,,Zilele Cetăţii” de la Târgu Neamţ au demonstrate-o din plin. Am văzut, oameni fericiţi.
