Pe malul Dunării, lângă Bulgaria, de aproape 20 de ani, anual, în luna august, se întâmplă o săptămână de poveste scrisă din versuri, acorduri sonore şi prietenie. Sunt prezenţi în jur de 100 de oameni, interpreţi, poeţi, jurnalişti, organizatori de evenimente, toţi iubitori de muzică folk. Alături de nume consacrate, cunoscute publicului de pe vremuri, de la radio şi emisiuni TVR, sunt prezenţi în recital, interpreţi ceva mai tineri, care au avut la îndemână spre a se promova, doar vocea şi chitara.
La Calafat, autenticitatea fenomenului este supremă
Acum, între 4 şi 11 august 2016, semnalăm ediţia a 19 a, posibilă după ani în care, culorile politice de la guvernare s-au tot schimbat. A reuşit un om, cantautorul şi poetul Dan Vană să convingă prin forţa blândeţii sale că frumuseţea va salva lumea. Că este important ca pe stema unui oraş, să fie emblematice, arta, cultura, poezia. Cineva scria cu îndreptăţire, pe facebook, că vorbim despre festivalul ,,Dan Vană”.
La Calafat, se întâmplă de ani buni, spectacole folk de mare autenticitate şi frumuseţe. Protagoniştii sunt remuneraţi în stări de spirit unice şi indicibile. Dacă de aproape 20 de ani, aleg să vină în Tabăta Folk de la Calafat, înseamnă că frumuseţea clipei este desupra oricărui calcul metafizic. De aceea, aleg să spun doar că autenticitatea fenomenului Calafat este supremă, deasupra oricărui nume de pe afiş. Artişi şi spectatori ştiu că libertatea, iubirea şi generozitatea scriu împreună, frumuseţea clipei ce tocmai trece. O caldă lumină coboară deasupra oraşului Calafat, cel care omagiază ca nimeni altul, din modestele sale resurse finaniciare, strălucirea muzicii folk şi, implicit, poeziei.
Dan Vană, un cantautor de pe altă planetă
Acestea sunt minunile de lângă noi. Prin hăţişurile grele ale grijilor şi neliniştilor cotidiene, cineva sau ceva ne spune că avem dreptul să ne bucurăm. Citez din versurile poetului Emil Brumaru, spre a ne fi binecuvântare şi înţelepciune: ,,Aici se moare, acole se moare/ Noi cântăm în lumină, cu faţa spre soare”.
Poate că fără să ştim, suntem, cumva, fericiţi. Avem folk, poezie şi prietenie. Închei spunând că am cunoscut acum mulţi ani un om, care este de pe altă planetă: Dan Vană. E limpede că pe planeta sa, oamenii se hrănesc cu iubire, bucurie, poezie şi prietenie. Nu îl întreb cât de greu i-a fost, îmi este destul să văd că a reuşit! O fi mult, o fi puţin? Ştiu doar că şi-a propus şi reuşeşte an după an, să dăruiască splendoare, confort spiritual şi clipe de graţie. Să vedem şi noi cum este să fim generoşi, altruişti, solidari, bucurându-ne unul pentru succesul celuilalt, în numele marii izbânzi care este viaţa. Cea care tocmai trece, o dată cu noi! Să ne ţină Dumnezeu aproape!
