Pare ciudat, dar antrenamentul din timpul comunismului ar putea să își arate roadele abia acum, pentru unii dintre români, dacă ar adopta ideea. Un italian face bani frumoși stând la coadă pentru altii.
Meseria: codist, adică persoana care stă la coadă în locul altora. Această nouă profesie, inventată în ianuarie 2014 de către dr. Giovanni Cafaro, a avut aşa un succes până în ziua de azi, încât în Italia sunt acum deja 550 de codişti.
Ca să ai succes în această profesie, este nevoie de multă răbdare, înţelegere, organizare, responsabilitate şi o bună pricepere la diverse domenii de activitate.
Da, pentru că un codist poate să se confrunte de-a lungul unei zile cu depuneri de Declaraţii Unice de venit, hârtii la asigurările de sănătate, bilanţ contabil, diverse comisioane poştale, achiziţionări de bilete etc.
Nu este o muncă pentru oricine, dar este o muncă bună. Una în care e greu să nu găseşti clienţi, şi chiar unele persoane cu dizabilităţi i s-au adresat lui Cafaro pentru a cere ajutor. Iar el nu doar că a încercat să le înţeleagă problemele, ci a devenit şi purtător de cuvânt al mişcării persoanelor cu handicap “Movimento Disabili articolo 14”.
„Această muncă este probabil unul dintre puţinele motive pentru care birocraţia enervantă italiană încă mai trebuie să existe”, declară Cafaro, primul codist italian.
Fie că este vorba despre o poștă, bancă sau altă instituție publică, Giovanni Cafaro încasează 10 euro pentru fiecare oră pe care o petrece la coadă. Cine îl plătește?
Evident, oamenii care nu au răbdare sau timp să stea ei înșiși la coadă. El este primul “codista” profesionist din Italia. “Coada de la ghişeu este a ta, dar astăzi devine a mea”, este sloganul italianului.
Firmele din Italia mănâncă anual 269 de ore de lucru din timpul angajatului, fiindcă acesta trebuie să stea la o coadă. Asta aduce prejudicii statului de aproape 40 de miliarde de euro.
“În Roma se stă cel mai mult la coadă. Indiferent de motiv, nu scapi sub 20 de minute. Instituțiile au și ghișee online, însă aproape nimeni nu le folosește”, susține Cafaro, în presa italiană.
Director de marketing și absolvent al Universității Bocconi din Milano, Cafaro s-a trezit șomer la vârsta de 44 de ani. A încercat să își găsească de lucru, dar a fost refuzat. Ba că e prea bătrân, ba că e supracalificat.
Acum, fie vorba între noi: cine nu a vistat măcar o dată în viaţă la un alter ego care să meargă să plătească facturile, să adune corespondenţa de la poştă, să depună documente la Fisc etc, salvând din timpul tău, şi aşa puţin, pe care îl ai la dispoziţie pentru viaţa personală.
Cafaro s-a gândit la toate astea. Acum oferă cursuri online, via Skype, în care fiecare aspirant la profesia de codist se poate înscrie.
Până acum sunt 550 de codiţi, 60% dintre ei bărbaţi, 40% femei. Vârsta medie este de 35-40 de ani. Cel mai tânăr are 25 de ani, iar cel mai în vârstă 60.
“Oamenii nu au timp, dar eu aveam timp destul. Aici era nevoie de mine. Prietenii m-au criticat, însă mi se pare o alegere bună. Trebuie doar să ai multă răbdare, să fii amabil și să le transmiți oamenilor că pot avea încredere în tine“, a adăugat Cafaro.
A stat la coadă în supermarketuri, pentru un autograf, pentru o adeverință, o consultație la medic și recunoaște că nu ar refuza nimic.
A început cu sume modice negociate cu clientul la telefon, însă presiunile si promovarea sa au făcut statul italian să recunoască oficial meseria de ”codista” și să îi faciliteze un contract cu tariful minim orar de 10 euro.
“Birocrația haotică din stat ne oferă destule locuri de stat la coadă. Nu ne luăm unul pâinea altuia. Sunt mândru că pot fi un exemplu pentru alții”, a încheiat el.
Modelul său a fost copiat și în SUA. Acolo s-a deschis o agenție de persoane dispuse să stea la coadă. Doritorii își pot face abonament pentru o astfel de persoană pentru suma de 25 de dolari.
Această activitate s-a născut ca sprijin pentru cei care şi-au pierdut locul de muncă. Oferă o alternativă şi posibilitatea chiar a reangajării, protejat de reglementări colective pentru codişti, în vigoare din octombrie 2014.
„De la bătrâna care nu se poate deplasa de la domiciliu, la notari sau multinaţionale care săptămânal trebuie să se lovească de birocraţie şi de multe acte”, spune Cafaro.
În termeni de bani, cei care exercită o astfel de muncă full-time pot aduce acasă un salariu adevărat.
Cei mai norocoşi pot fi angajaţi de companiile cu care au de-a face în exercitarea meseriei de codist.
La începuturi, meseria era practicată la Milano, dar acum s-a extins şi în alte oraşe precum Roma, Florenţa, Genova, Torino, Bologna, Neapole şi Palermo.
„Nu mă aşteptam să crească atât. Am fost singur la început, în 2014, iar acum suntem 550”, spune primul codist, mulţumit.
Graţie pasiunii sale, a energiei sale şi a capacităţii de înţelegere, Cafaro a decis să creeze o mişcare care să sprijine persoanele cu dizabilităţi marginalizate de societate. Iar meseria asta i-ar putea ajuta pe unii dintre ei.
„În Italia, într-un an, companiile preferă să plătească 15 miliarde de euro decât să angajeze persoane cu dizabilităţi. Un lucru ruşinos. În ţara asta sunt multe probleme legate de muncă. Asta e una dintre ele şi nu e cu nimic mai puţin importantă decât altele”, explică primul codist italian.
