Curtea Supremă din India a ridicat restricția impusă de o instanță regională practicanților jainismului, cărora li se interzisese dreptul de a practica înfometarea până la moarte.
Jainismul este una din cele mai vechi religii indiene, crezul său profund fiind că fiecare ființă vie are un suflet care, chiar începând cu prima zi de viață, are posibilitatea de a deveni divin. De asemenea în această credință nu există nicio ființă supremă care să fi creat, să mențină și să distrugă Universul, acesta existând, fără început și fără sfârșit.
În această religie sufletul omului călătorește spre desăvârșirea spirituală, fiecare fiind responsabil de suflul divin cu care s-a născut, străduindu-se să urce pe scara evoluției spirituale prin trei elemente majore - Cunoașterea Dreaptă, Purtarea Dreaptă și Viziunea Dreaptă.
Practicanții jainismului stârnesc curiozitatea turiștilor prin faptul că unii dintre ei merg complet dezbrăcați pe stradă, curățând cu extremă atenție pâmântul din fața lor, pe care pășesc apoi cu grijă, pentru a nu strivi vreo vietate, oricât de mică ar fi aceasta.
În religia jainistă se practică pe diverse perioade postul. Cea mai dură dintre aceste metode de postire este înfometarea până la moarte, considerată de adepții jainismului drept o glorificare și o răsplată a spiritului, un sacrificiu al materialului pentru descoperirea adevărului absolut.
Moartea voluntară prin înfometare lentă nu este un suicid pentru că nu se produce în urma unei decizii spontane, emoțională, ci este o acțiune premeditată, o soluție a unei analize mature și raționale. Un jainist recurge la acest tip de post în momentul în care simte că i se apropie moartea și că și-a îndeplinit toate îndatoririle în viața curentă.
