În cea de-a treia zi a lui Cireşar, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfinţilor Mucenici Luchilian, Ipatie, Paul, Dionisie, Claudie şi Paula fecioara. Sfântul Luchilian a trăit în zilele împăratului Aurelian. Iniţial a fost preot idolesc. S-a întors spre credinţa creştină pe când era, precum ne spune Sinaxarul, “bătrân de vârstă şi cărunt, locuind aproape de cetatea Nicomidiei”. “(…) fiind adus înaintea comitelui Silvan, pentru ca să se lepede de Hristos şi să-şi ţină legea cea dintâi, a fost zdrobit la fălci şi bătut cu toiege, şi spânzurat cu capul în jos. După aceea a fost băgat în temniţă, şi a aflat acolo, băgaţi, trei tineri pentru credinţa cea în Hristos. Apoi iarăşi a ieşit cu dânşii înaintea comitelui şi stând nemişcat în credinţa lui Hristos, a fost băgat într-un cuptor şi ars împreună cu tinerii aceia; dar pogorându-se ploaie de sus, a stins focul şi au ieşit sănătoşi; şi primind hotărârea cea de pierzare împreună cu tinerii a fost adus în Bizanţ din porunca comitelui. Deci tinerilor le-au tăiat capetele, iar pe sfântul l-au spânzurat pe o cruce şi aşa şi-a dat sufletul la Dumnezeu, fiind acolo de faţă şi Sfânta fecioară Paula, care pe cale avea grijă de rănile lui”, aflăm din volumul “Vieţile sfinţilor de peste tot anul”. Sfânta Paula, care era foarte credincioasă, le-a luat moaştele, însă a fost prinsă. “(…) nevrând a jertfi idolilor, întâi au dezbrăcat-o şi au bătut-o cu bice, după aceea cu toiege. Şi topindu-se foarte la trup de nevoinţă şi de durerea rănilor, prin arătare de înger s-a făcut sănătoasă, şi luă îndrăzneală la mucenicie. Apoi iarăşi aducându-se înaintea comitelui, a fost din nou mult chinuită în felurite chipuri şi primind hotărârea cea de pierzare şi sosind la Bizanţ după porunca comitelui, şi mergând la locul unde se săvârşiseră Sfântul Luchilian cu tinerii, i s-a tăiat capul”. (“Vieţile sfinţilor de peste tot anul”).
