Vezi că o mioară care s-a rătăcit de turma ei aleargă, zbiară şi le caută pe celelalte, până când iarăşi le găseşte. Asemenea i se cuvine să facă şi creştinului aceluia care din nevrednicie şi neascultare s-a depărtat de turma oilor lui Hristos: să caute, să ceară, să bată şi să plângă, până când se va alătura acestora din nou; şi dimpreună cu David să-I ceară Lui, rugându-se stăruitor: „Rătăcit-am ca o oaie pierdută, caută pe robul Tău” (Psalmul 118, 176). (…) oile lui Hristos ascultă de glasul Lui, după cum El Însuşi zice nouă: „Oile Mele ascultă de glasul Meu” (Ioan 10, 3). Şi chiar de socotesc unii ca aceia că se găsesc şi ei în turma Mântuitorului, prin firea lor sunt străini de aceasta şi vor rămâne străini de Hristos Însuşi şi de viaţa veşnică până când nu se vor întoarce cu adevărat, unindu-se cu turma Lui. Întâmplarea şi cugetarea aceasta te povăţuieşte să te cercetezi pe tine, căutând dacă nu cumva, din nepăsare, te-ai rătăcit şi tu de turma lui Hristos. Şi dacă vei zări în conştiinţa ta această pustiire, nu zăbovi să te întorci prin pocăinţă, lacrimi şi suspine, până când mai este încă vreme şi mai sunt deschise porţile binecuvântatului sălaş al oilor lui Hristos, în care intrăm prin pocăinţă şi credinţa cea adevărată. (Sfântul Tihon din Zadonsk, “Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi”)
Sfântul Tihon din Zadonsk, despre turma lui Hristos
