“Vezi un om pribeag care, neavând casa lui, s-a adăpostit pentru o vreme într-o casă străină. Să-ţi amintească întâmplarea aceasta că noi suntem călători şi venetici în lume: «căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie», după cum grăieşte Apostolul (Evrei 13, 14). De aici, vedem că, mai devreme sau mai târziu, va trebui să punem capăt pribegiei şi să ne întoarcem în Patria noastră. Iată de ce ni se cuvine să ne aflăm în această lume asemeni unor călători şi pribegi şi să ţinem minte cuvântul Apostolului: «Noi n-am adus nimic în lume, după cum e vădit că nici nu putem să ducem ceva; dar dacă avem hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea vom fi îndestulaţi» (1 Timotei 6, 7-8). (Sfântul Tihon din Zadonsk, “Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi”)
Sfântul Tihon din Zadonsk, despre pribegie
