“Când te găseşti într-o ţară străină sau te afli într-o călătorie, gândul ţi se abate mereu spre patria şi casa ta şi într-acolo te atrage. Învaţă din această întâmplare că asemenea şi noi, cei ce pribegim în lume că într-o ţară străină, trebuie să ne întoarcem cugetul spre Patria cerească, unde este Tatăl nostru, Căruia astfel ne rugăm: «Tatăl nostru, Care eşti în Ceruri», unde se găseşte casa noastră şi pacea noastră cea fără de primejdie, «unde Iisus a intrat pentru noi ca Înaintemergător» (Evrei 6, 20), unde este moştenirea noastră, pe care ne-a gătit-o Preabunul şi Milostivul nostru Mijlocitor – Hristos, unde este pregătită Cina cea mare şi Nunta Mielului, unde nenumăratele mulţimi ale Puterilor celor netrupesti stau înaintea scaunului de domnie al Măririi, unde stau cetele Sfinţilor celor ce-au vieţuit de la începutul lumii şi care, după pribegia lor pământească, după osteneli, nevoinţe şi suferinţe, s-au odihnit întru Împărăţia Cerurilor. Acolo ei sunt încununaţi şi ne aşteaptă cu dorire mare până când vom intra şi noi întru acea odihnă”. (Sfântul Tihon din Zadonsk, “Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi”).
Sfântul Tihon din Zadonsk, despre Patria cerească
