“Vezi că un grădinar, când curăţă un pom – un măr sau altul asemenea – îi taie vlăstarii şi ramurile netrebuincioase, care vlăguiesc pomul de puteri şi opresc roadele din creşterea lor sau care pot să-l şi usuce, de nu vor fi tăiate dintru început. Tot omul este asemenea unui pom şi dinlăuntrul sau, din inimă, întocmai unor cioturi şi unor lăstari, se ivesc gândurile cele rele, poftele necurate, mânia, răutatea, iubirea de argint, hoţia, minciuna, viclenia, lăcomia, cârtirea, hula şi toate celelalte, după cum zice Hristos: «Din inimă ies gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule» (Matei 15, 19). Precum grădinarul curăţă un pom, tăindu-i ramurile şi cioturile netrebuincioase, pentru ca acestea să nu strice pomul când vor creşte, aşa i se cuvine oricărui creştin să-şi cureţe inima şi să taie din ea cugetele rele îndată ce vor începe să iasă din inimă şi să se arate, pentru ca nu cumva, crescând ele, să păgubească omul lăuntric şi duhovnicesc”. (Sfântul Tihon din Zadonsk, “Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi”)
Sfântul Tihon din Zadonsk, despre curăţenia sufletului
