“Izvorul plin de apă care se revarsă neîncetat, adăpându-i cu îmbelşugare pe toţi cei ce vin la el, închipuie îmbelşugarea şi nesecarea îndurărilor Tale, Doamne. Tu eşti Cela ce hrăneşti puterile cereşti şi toată suflarea de pe pământ. Dorind mântuirea noastră, iubirea Ta se pleacă singură către noi, că să-i atragă şi să-i mântuiască pe cei care vin la ea”. (Sfântul Teofan Zăvorâtul, “Psaltire sau cugetări evlavioase şi rugăciuni”)
Sfântul Teofan Zăvorâtul – Izvorul şi Hrana
